Suntem în pragul Sfântului și Marelui Post, în duminica izgonirii lui Adam din Rai, numită și foarte sugestiv, duminica iertării .
În evanghelia acestei duminicii Hristos ne sfătuiește cum ar trebui să postim cuviincios, vorbind mai întâi de cele două mari fapte: smerenia și dragostea, care sunt temeiul a toată fapta bună.
Postul, împreună cu rugăciunea și toate nevoințele legate de dânsul, poate fi zădărnicit de vrăjmașul dacă nu suntem cu luare aminte. De aceea, ne învață Mântuitorul: „Când postiți, nu fiți triști, ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc… tu însă, când postești, unge capul și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor ca postești” (Matei 6, 16-18).
Să lucrăm cu dragoste nevoințele postului, dar să le acoperim și să le păzim cu smerenie. Vestejirea firească a trupului să o împodobim cu veselia inimii și a feței, gândindu-ne la folosul cel mare pe care-l aduce postul. Ungerea capului și spălarea feței nu trebuie luate în litera, ci cu un înțeles duhovnicesc. A spăla fața înseamnă a ne curăți viața de toata întinăciunea păcatului, iar a unge capul înseamnă a face mintea să strălucească de cunoștința dumnezeiască (Filocalia, vol. II, p. 232).
Grijile lumești, de obicei, răpesc omului toata vremea, iar pentru grija de suflet nu-i mai rămâne nici un răgaz. De aceea ne îndeamnă iarăși Mântuitorul: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură. Ci adunați-vă comori în cer… că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Matei 6, 19-21).
În chip deosebit, Sf. Evanghelie ne atrage atenția asupra altei laturi a dragostei de aproapele, asupra milosteniei sufletești și anume asupra iertării aproapelui, care este o mare faptă bună și bine plăcută lui Dumnezeu. Așa de mult ține Mântuitorul la iertarea aproapelui, încât fără de ea nici El nu ne iartă păcatele noastre, spunându-ne: „De veți ierta oamenilor greșalele lor, ierta-va și vouă Tatăl Ceresc; iar de nu veți ierta oamenilor greșalele lor, nici Tatăl vostru nu vă ierta greșalele voastre” (Matei 6, 14-15).
Fără de aceasta iertare, nu ne iartă nici Dumnezeu pe noi. Și nu numai că nu ne iartă, dar nici faptele cele bune nu ni le primește. Ne-o spune limpede tot Mântuitorul Hristos: „De-ți vei aduce darul tău la Altar și acolo-ți vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă acolo darul și mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău și apoi venind, adu darul tău” (Matei 5, 23-24).
Sfinții Părinți mai numesc postul o zeciuială de fapte bune pe care o dăm lui Dumnezeu pentru întreaga curgere a anului. Darul însă, pentru a putea fi primit trebuie să îndeplinim condiția evanghelică, să fim împăcați cu aproapele nostru. De aici vine așa de frumoasă rânduiala iertării obștești (cinul iertării), care se face în această duminică dinaintea postului, care se numește și „Duminica iertării”. Și prin această iertare ștergem toata răutatea cea de la inimă și putem aduce în pace și cu buna nădejde lui Dumnezeu darul ostenelilor postului ce îl vom ține.
Protosinghel Petroniu Tanase,
Ușile pocăinței. Meditații duhovnicești la vremea Triodului
