Toți cei cu părere de sine s-au socotit vrednici de Dumnezeu, vădind astfel că sufletul lor este cuprins de mândrie și de înșelăciune drăcească. Unii dintre ei i-au primit pe demonii care s-au înfățișat în chipul îngerilor și le-au urmat; altora li s-au arătat demonii în chip descoperit, prefăcându-se biruiți prin rugăciunea lor, ducându-i la mândrie; alții, ațâțându-și imaginația, cu sângele înfierbântat, au luat drept mângâiere a harului agitația lor nervoasă, căzând în amăgirea de sine și numărându-se, potrivit duhului lor, între duhurile necurate.
Dacă vrei să stai cu folos în fața conștiinței tale, prihănește-te pe tine însuți și nu te linguși. În starea noastră de cădere ne sunt de folos leacurile amare. Cei ce se lingușesc pe ei înșiși au și primit aici, pe pământ, răsplata lor, care este lingușirea de sine, lauda și dragostea lumii, vrăjmașă lui Dumnezeu; în afară de osândă, ei nu au ce aștepta în veșnicie.
„Păcatul meu înaintea mea este pururi” (Psalmi 50, 5), spune Proorocul David. Propriul păcat era obiectul neîncetatei sale cercetări. „Fărădelegea mea o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu” (Psalmi 37, 19). David a stăruit în osândirea de sine, în dezvăluirea păcatului său, chiar atunci când păcatul lui era deja iertat și când i se înapoiase darul Duhului Sfânt.
Sfântul Ignatie Briancianinov
