Pocăință adevărată, frate înseamnă nu doar o oarecare părere de rău pentru păcate și povedirea acestora la duhovnicul tău. Pocăința adevărată este îndelungată, este însoțită de multă osteneală, dar care aduce și multă bucurie și răsplată de la Dumnezeu.
Pocăință adevărată înseamnă să tai vlăstarii și ramurile păcatului, înfrînîndu-te cu hotărîre de la păcat, să-ți smulgi din inimă rădăcinile păcatului avînd inima întristată că l-ai supărat de atîteaori pe Bunul și Milostivul Dumnezeu.
Învață cum trebuie să-ți sădești în inimă în locul copacilor neroditori și sălbatici, pomi buni și roditori, să sădești adică virtuți în locul păcatelor. Să sădești smerenie în locul trufiei, înfranare în locul lăcomiei, milostenie în locul iubirii de arginți, blîndețe în locul răutății și cruzimii, feciorie și cumințenie în locul patimilor cărnii, dreptate în locul nedreptății și al prădălniciei, adică să dai și ce este al tău. Să sădești iubirea și dragostea frățească în locul invidiei și urii, păzirea și lucrarea poruncilor lui Dumnezeu în locul călcării poruncii.
Căci nu este de ajuns pentru mîntuire, frate, și nici pentru dobîndirea căinței adevărate numai să-ți smulgi din inimă rădăcinile păcatului și să lași apoi locul sterp, ci trebuie să sădești acolo unde a fost păcat copacii și florile virtuților. Dacă-ți lași inima necultivată, o vor năpădi iarăși spinii și copacii sălbatici ai păcatului. Așa te îndeamnă Duhul Sfînt prin gura psalmistului David. Așadar trebuie să ocolești relele și să faci cele bune. ,,Ferește-te de rău și fă binele” (Ps. 33, 13).
După ce-ți sădești aceste virtuți în inimă, trebuie să le îngrijești cît de mult poți, pînă ce vor prinde bine rădăcini, adică pînă ce vor evein obiceiuri, practicîndu-le neîntrerupt, așa cum mai înainte obiceiuri îți deveniseră patimile și păcatele. Să le îngrijești pînă ce vor înflori și vor rodi mîntuirea, căința adevărată și iertarea păcătelor tale. Dacă nu le îngrijești, vine sămînța neghinei, diavolul, și, în timp ce dormi și n-ai habar de nimic, ți le smulge din inimă și-ți pune în locul lor răutățile lui.
Iarăși, dacă nu sădești aceste virtuți cu toată grija, se întorc patimile. De aceea, părinții au numit patimile ,,cele care se întorc ușor“. Și cînd se întorc și găsesc țarina inimii cultivată și lucrată, prind rădacini mai ușor decît cele dintîi și astfel ,,și starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decît cea dintîi” (Matei 12, 45), lucru care, să nu ți se întîmple iubite frate niciodată.
Cuviosul Nicodim Aghioritul
