Lăcomiei pântecelui este când vezi gândul tău îndulcindu-se de o mâncare şi urmăreşti să o ai înaintea tuturor, sau să o ai dinaintea ta, să ştii că te stăpâneşte lăcomia pântecelui. Ia aminte deci la tine însuţi şi fă tot ce poţi ca să te sileşti să nu iei cu grabă din ea, ci cu bună rânduială. Şi împinge mai vârtos mâncarea aceasta înaintea altora ce şed la masă împreună cu tine. Dar, cum am spus, nu trebuie să încetezi îndată de a mânca pe motiv de lăcomie a pântecelui, ci păzeşte-te să nu te repezi la mâncare fără rânduială.
Vorbind de lăcomia pântecelui, Părinţii cer să nu întinzi mâna la masă înaintea altuia, căci acesta e un lucru necuviincios şi străin de buna rânduială. Iar când mâncarea pusă înainte este de aşa fel, că nu se vede care este partea fiecăruia, ci au să o mănânce toţi în comun, nu e necuvenit de a lua cineva din ea împreună cu toţi. Dar trebuie să se facă aceasta cu bună rânduială şi să nu se cadă în lăcomia pântecelui şi în osândă.
Un alt semn al lăcomiei pântecelui este de a voi să mănânci înainte de ora rânduită, lucru care nu trebuie făcut decât dacă este vreo pricină binecuvântată. Dar în toate trebuie cerut ajutorul lui Dumnezeu şi El ne va ajuta.
Sfinţii Varsanufie şi Ioan,
Filocalia, vol. XI
