Iubiți întru Hristos frați și surori,
Într-un cuvânt predicatorial, Sfântul Nicolae Velimirovici spunea că oricând putem vorbi de Duhul Sfânt, însă cel mai mult acest lucru trebuie să-l facem în perimetrul Sărbătorii Pogorârea Duhului Sfânt, în care ne și aflăm. De aceea am socotit de bună cuviință, că e foarte necesar să vorbim acum despre Duhul Sfânt. Deoarece observăm că în multe predici se vorbește de Dumnezeu-Tatăl, de Iisus Hristos, de multe alte momente sfinte și importante în Ortodoxie, dar prea puțin sau uneori deloc, nu se vorbește de Duhul Sfânt. Or, e foarte important și necesar să se predice și despre Duhul Sfânt. Desigur că oricât ne-am strădui, nu vom reuși într-o predică sau într-un articol să lămurim și să cunoaștem învățătura despre Sfântul Duh. Dar făcând acest lucru mai des și mai profund, vom ajunge să fim mai cunoscători ai învățăturilor sfinte referitoare la Duhul Sfânt.
Textele biblice din Noul Testament, care istorisesc sărbătoarea pogorârii Sfântului Duh ne spun că după Înălțarea cu trup la Cer a Mântuitorului și până la Cincizecime, Sfinții Apostoli au așteptat, stăruind în rugăciune, venirea Sfântului Duh, Mângâitorul pe care li-L făgăduise Hristos. Așa că o primă observație asupra căreia trebuie să cugetăm e aceea că, atunci când stăruim în rugăciune, fiind prezenți în casa lui Dumnezeu, adică în Sfintele Bisericii, avem nădejdea, cum ne spun Sfinții Părinți că „Duhul Sfânt se poate pogorî și peste noi, ca și peste Sfinții Apostoli” (Cuv. Sofronie Saharov).
Până la momentul Cincizecimii, Biserica, adică comunitatea credincioasă nu primise încă neprețuitul dar, Duhul Sfânt. Prin urmare, Sfinții Părinți menționează că Trupul Bisericii era, cum s-ar zice, până la acel moment fără suflet, neînsuflețit, iar inima Bisericii încă nu începuse să bată.
Se știe, din scrierile Sfinților Părinți că Biserica adevărată e acolo unde este prezent și Duhul Sfânt. Căci fără Duhul Sfânt nu poate fi nici o Biserica. De aceea adunările eretice nu pot fi numite Biserici. Ele fiind mai degrabă un fel de clădiri, încăperi, unde se vorbește, dar în mod greșit, de Dumnezeu. Cuviosul Efrem Sirul spune că: „Duhul Sfânt sălășluiește acolo unde este credința dreapta și unde este prezentă și adevărata lucrare a faptelor credinței”. Or, sectele știm că nu au nici credința adevărată și nici fapte mântuitoare. Au cel mult o bunătate a faptelor sociale.
Desigur că Duhul Sfânt este cel mai prezent în Sfintele noastre Biserici, dar totodată este în sufletul și inima noastră, dar și în trupul nostru. Căci sfintele moaște, nu sunt alt ceva, după cum spunea cuviosul Ambrozie de la Optina, trupuri ale oamenilor, asemenea nouă, în care a sălășluit din plin Duhul Sfânt, care a îndepărtat stricăciunea păcatului și a sfințit carnea și oasele nevoitorilor credincioși. Căci Duhul Sfânt se coboară și sălășluiește în noi, la Taina Sfântului Botez, prin Taina Mirungerii, dar și prin celelalte Taine ale Bisericii Ortodoxe.
Iubiți credincioși,
Harul Duhului Sfânt se revarsă şi astăzi în diferite feluri în Biserică și peste credincioşi. Aşa avem daruri şi vindecări ale celor bolnavi, prin taina Sfântului Maslu; preschimbarea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos prin taina Sfintei Liturghii. Duhul Sfânt face să se sfinţească apele şi să nu se strice sfânta agheasmă. Duhul Sfânt sfinţeşte toate, întăreşte în credință, aprinde inimile credincioşilor, stinge puterea satanei, face pace în familii, linişteşte vânturile turbate ale demonilor. Sunt nenumărate mângâierile şi binefacerile ce se revarsă peste credincioşi.
De aceea, în niciun un chip nu trebuie să uiți că cea mai însemnată dintre cererile tale trebuie să fie aceea de a primi harul Duhului Sfânt. Dacă vei primi acest dar, nu vei avea nevoie de nimic altceva, nici nu vei dori ceva mai mult, căci Duhul Sfânt este o Comoara plina de bunătăți. Așadar roagă-te Lui ca să Se pogoare peste tine. Tocmai din acest considerent un părinte al bisericii spunea că cea mai mare grijă și datorie a unui creștin este că trebuie să păstreze și să redobândească Duhul Sfânt în trupul și sufletul său. Or, cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „… trupul vostru este templu (biserica) al Duhului Sfânt…” (I Cor. 6, 19), ne îndeamnă stăruitor să cugetăm că suntem adevărate biserici în care trebuie să sălășluiască Duhul Sfânt.
Cu siguranță că mulți dintre credincioși își doresc să aibă pe Duhul Sfânt în sufletul și inima lor, dar nu-l au tocmai că nu cunosc bine ce trebuie să facă și cum trebuie să fie, ca Duhul Sfânt să se sălășluiască în ei. Într-un material scris din secolul XV, despre viața duhovnicească găsim următoarele sfaturi, îndemnuri și învățături referitoare la cum, cine și când dobândim Duhul Sfânt. Iată ce găsim în acel material ce a fost publicat într-o carte intitulată Cugetările unei inimi smerite: „Duhul Sfânt locuiește întru tine când ai credința ortodoxă și când modul tău de viață e pe potriva credinței și a învățăturilor evanghelice. Dacă ai păcătuit sau credința ta a slăbit nu deznădăjdui, ci pocăiește-te și te vei reînnoi cu Duhul Sfânt. Căci harul Duhului Sfânt îl face pe om mai puternic și mai măreț. De aceea trebuie să te rogi ca niciodată să nu încetezi a fi un templu al lui Dumnezeu, și ca Duhul Sfânt să nu Se depărteze niciodată de la tine, ci să te înnoiască, să te întărească, să te sfințească și să te umple cu har.” Și acum ne întrebăm cu nelinişte şi tristeţe, pentru ce în faţa acestor comori de viaţă rămânem adeseori aşa de reci, aşa de puţin credincioşi şi lipsiţi de dorinţa de a fi pătrunşi de noile lumini arzătoare ale Duhului Sfânt?! Motivul este acela, că omul vechi n-a murit încă în noi, sau îl înviem de-atâtea ori prin patimile cele lumeşti şi drăceşti. De aceea, noi ar trebui să știm și acest aspect, că după nivelul credințe ce-o avem, nimeni nu posedă Duhul Sfânt în mod perfect şi în toată bogăţia Lui, din cauza omului vechi, adică a omului păcătos care sălășluiește încă în noi și care se opune întotdeauna la acţiunea purificatoare a Duhului Sfânt.
Se poate întâmpla ca unii să se întrebe: de ce este atât de important să avem Duhul Sfânt în noi? Ne răspund Sfântul Apostolul Pavel în această privință foarte clar și de luat aminte: „De nu va locui Duhul Sfânt înlăuntrul tău, nu ești al lui Hristos; dacă Duhul nu-ți atinge inima în această viața, vai ție, căci ești încă mort duhovnicește” (Rom. 8, 9-10).
Neglijența ce o au mulți credincioși față de dobândirea și păstrarea Duhului Sfânt e și din motivul că nu cunosc necesitatea și importanța de-a avea Duhul Sfânt, dar și din motivul că nu cunosc ce este ca atare Duhul Sfânt. Iată că tot în acea carte de care aminteam mai sus, găsim și următoarele mențiuni de luat aminte: „Înțelegi tu frate creștin cine este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt este lumina de mai-nainte de veci, este Focul de viață făcător, este Dătătorul vieții, este Minte și Putere, este a treia Persoană a Sfintei Treimi, purcezând de la Tatăl și fiind trimis în lume prin Fiul, fiind împreună slăvit și cinstit cu Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul”.
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
Duhul Sfânt este Mângâietorul, așa cum însușii Hristos a zis. De aceea, așa cum ne îndeamnă Sfinții Părinți, spune-i prin rugăciune necazurile și toate tristețile tale, și cere să te ia în brațele Sale ca pe un copil. Strigă după El. Nu te rușina de neputința ta, căci El este Tatăl tău, și El nu te va rușina și nici respinge. El te va mângâia cu o mângâiere dumnezeiască, fără margini, îmbelșugată, și va șterge toată lacrima de pe ochii tăi.
Dacă ne vom ruga stăruitor, dacă vom stărui în credință și vom frecventa cu dragoste și regularitate sfintele biserici, dacă ne vom lepăda prin spovedanie și pocăință de vechiului om, vom fi împodobiți duhovnicește și ni se vor revigora prin Harul Duhului Sfânt puterile noastre sufletești. Pentru că pe lângă celelalte semnificații istorice și cumva și teologice, împodobirea bisericilor la Pogorârea Duhului Sfânt cu ierburi mirositoare și ramuri verzi de tei sau alți pomi (nuc sau mesteacăn) se face și din motivul de a cugeta la faptul că Duhul Sfânt și pe noi, inima și sufletul nostru, care sunt ca o biserică, le poate împodobi cu virtuți ce răspândesc mireasma faptelor bune și ne poate înverzi, reînnoi, puterile sufletești.
Așadar, Duhul Sfânt fiind Foc, roagă-te ca să prefacă în cenușă tot ceea ce este înlăuntrul tău fără folos, și ca să aprindă candela inimii tale și să ardă întru toți vecii. Duhul Sfânt fiind Lumină, roagă-te să te lumineze, ca să strălucești ca un soare pe cerul duhovnicesc al Bisericii și apoi al Împărăției lui Dumnezeu. Duhul Sfânt fiind Dumnezeu, roagă-te să te sfințească. Duhul Sfânt fiind totul, roagă-te Lui să reverse în inima ta, toată bogăția darurilor duhovnicești. Duhul Sfânt fiind nemuritor, roagă-te ca și tu să ajungi în veșnica și nesfârșita Împărăție Cerească.
Înaltpreasfințitul PETRU,
Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni
