Familia este prin excelenţă celula existenţială a societăţii. Ea are un rol definitoriu în cadrul societăţii, dar şi al Bisericii ca insituţie divino-umană.
Familie este prin excelenţă un chip al Sfintei Treimi. Atât soţii, cât şi copii sunt chemaţi să participe la marea taină a comuniunii bazate pe iubire a Sfintei Treimi. Tatăl, mama şi copilul reprezintă acea formulă perfectă a iubirii treimice, acea triadă de structuri fiinţiale, cu poteţe şi valenţe străine oricăror altor creaturi a lui Dumnezeu. Deşi, după căderea în păcăt a primilor oameni, forţa, şi trăinicia acestei instituţii divine s-a diminuat semnificativ, totuşi ea va rezista în timp acumulând şi unele mutaţii, care vor fi vindecate de Însuşi Hristos. Or, Evanghelia ne spune ca prima minune pe care a săvârşit-o Mântuitorul a fost la nunta din Cana Galileii, astfel ridicând-o la rang de taină, transfigurându-o, şi înălţând-o la un nivel mult mai înalt decât era chiar în rai.
Concepţia şi practica supunerii reciproce a soţilor se armonizează permanent în contextul general al creştinismului, potrivit căruia toţi creştinii sunt chemaţi să se supună lui Hristos, unul altuia şi chiar necreştinilor – desigur, în măsura în care acest lucru este posibil. Soţii şi soţiile trebuie să se supună unul altuia în trei domenii specifice: în domeniul educaţiei şi zidirii spirituale reciproce în relaţiile lor intime şi în atitudinile lor fată de bunurile comune.
Femeile să-i facă atenţi pe bărbatii lor, şi bărbaţii pe soţiile lor. Soţilor, rugaţi-vă împreună în casele voastre şi mergeţi împreună la Biserică. Când vă întoarceţi acasă, întrebaţi-vă unul pe celalalt despre înţelesul celor citite în Biserică şi al rugăciunilor rostite acolo. Să existe, dacă se poate, un fel de „întreceri” între soţ şi soţie în privinţa sârguinţei duhovniceşti.
Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur
