Când un copilaș suferă, fără a fi mamă sau tată, ești sensibilizat de durerea și greutatea prin care trece. Cu atât mai mult, când propriul tău copil este chinuit de o boală sau când este într-un impas și grea încercare, nu poți fi indiferent față de boala și încercarea copilului. Cu siguranță că se cuvine să-i îngrijim trupește și material pe copii noștri însă, totuși, cea mai mare grijă părintească este atunci când ne îngrijim spiritual de ei, când îi educăm creștinește și când ne rugăm pentru ei.
Sfânta Scriptură ne dă câteva exemple de părinți care rugându-se pentru copiii lor, aceștia au fost vindecați, au dobândit ajutor și binecuvântare de la Dumnezeu, fie că vorbim de Iacov și David – din Vechiul Testament, fie că vorbim de Iair (Mc. 5, 21-43), femeia cananianca (Mt. 15, 21-28) sau văduva din Nain (Lc. 7, 11-16) – în Noul testament. Însă cred că unul din cele mai grăitoare exemple de acest fel, este cel pe care ni-l relatează pasajul evanghelic citit în a patra Duminică din Postul Mare (Mt. 17, 14-21), despre vindecarea minunată a unui fiu îndrăcit – surd și mut – care a devenit sănătos prin dragostea nemărginită a lui Hristos, datorit acțiunilor, insistențelor și rugăciunii tatălui său. Or, prin acest tată ni se arată că, în orice încercare ar fi copiii noștri se cuvine să-i aducem la Hristos, adică la biserică, la împărtășanie, la spovedanie și, se cuvine să-l rugăm pe Dumnezeu pentru ei, căci doar El e Cel care va dărui desăvârșit copiilor și sănătate, și succes, și bucurii, și ajutor la tot lucru bun.
De obicei părinții se roagă pentru copii lor când ajung la culmea disperării, când copii lor sunt bolnavi, ori neascultători, ori răutăcioși cu ei și cei din jur, etc… Dar e bine ca măcar, când copiii sunt într-o asemenea stare, părinții să vină prin rugăciune la Hristos, dar cu părere de rău, unii nici atunci nu vin. De aceea poate și mulți tineri nu sunt îndreptați, nu sunt sănătoși trupește și sufletește, tocmai pentru că părinții nu se roagă pentru ei și nu cer ajutorul lui Dumnezeu pentru ei. Iar un părinte al bisericii, vorbind despre importanța acestui fapt, spunea: „Ești părinte – tată și mamă, atâta timp cât te rogi pentru copilul tău”.
În multe cărți de rugăciuni ortodoxe întâlnim adesea și „Rugăciunea părinților pentru copii”. În textele acelor rugăciuni se întâlnesc aceste cuvinte, adresate ca rugăminți către Dumnezeu: „… să reverși harul Tău și să Te milostivești asupra copiilor mei; umple-i de înțelepciune și pricepere; apără-i de toate cursele vrăjmașilor văzuți și nevăzuți; dăruiește-le sănătate; poruncește îngerilor Tăi ca totdeauna să le fie călăuze și povățuitori…”. Oare ce poate fi mai important pentru copii, pentru odraslele noastre, decât aceste daruri și binecuvântări cerești?
Dacă copilul îți este bolnav, ducându-l la medic, roagă-te ca Dumnezeu să-i dăruiască sănătate prin mâna și sfatul medicului. Dacă îți duci copilul la școală, roagă-te ca Dumnezeu să-i dăruiască înțelepciune și cunoaștere prin cuvântul și sfatul profesorului. Dacă îți dai copilul să învețe o meserie și profesie pentru viață, roagă-te ca Dumnezeu să-i dea pricepere și tărie, pentru a deprinde cu ușurință meseria care să-i fie de folos în viață. Dacă copilul tău merge să-și satisfacă serviciul militar, roagă-te să fie păzit de primejdiile de moarte și să vină nevătămat acasă. Dacă copilul tău pleacă într-o călătorie, roagă-te să fie ocrotit de îngerul păzitor și să se întoarcă cu bine. Dacă copilul tău merge la o întâlnire prietenească, roagă-te să nu cadă în păcat și să nu se spurce trupește. Dacă vezi că copilul îți este mânios, răutăcios, neascultător, roagă-te ca Dumnezeu să-l îmblânzească și să-l lumineze, înțălepțindu-l duhovnicește.
Rugăciunea pe care o fac, sau ar trebui să o facă, părinții pentru copiii lor, are o dublă importanță și semnificație. Rugându-se părinții, atrag mila lui Dumnezeu asupra copiilor, dar totodată, arată copiilor un mod de trăire creștinește autentic, dându-le și un bun exemplu ce trebuie să facă copiii. Căci așa cum spunea părintele Paisie Aghioritul: „Dacă copiii nu-i vor vedea pe părinți rugându-se, e puțin probabil că aceștea se vor ruga vreodată”. Oare nu e un prilej de mare bucurie duhovnicească să știi că copilul tău rugându-se, ai nădejdea că se va ruga pentru tine, atunci când tu nu vei mai putea face rugăciune, fie când vei fi grav bolnav, fie când vei fi în lumea de dincolo?
Cât de frumos spunea Sfântul Ioan Gură de Aur: „Învață-l pe copil să deprindă rugăciunea, iar rugăciunea îl va învăța celelalte”. Și e foarte adevărat ce spune Sfântul Ioan, căci prin rugăciune copilul vorbește cu Dumnezeu. Și dacă vorbește cu Dumnezeu, cu siguranță că Dumnezeu, prin Harul Duhului Sfânt îi va insufla copilului ce, cum, cât și unde să săvârșească o anumită lucrare sau să înfăptuiască o anumită acțiune.
Rugăciunea părinților pentru copii e de mare folos și necesitate nu doar când aceștia sunt mici, dar și când sunt adulți, căci ei tot copii rămân a fi pentru părinții lor. De aceea și auzim într-o rugăciune de la Taina Cununiei: „… rugăciunea părinților, întăresc temelia casei copiilor…”. Adică, indiferent ce vârstă avem noi ca părinți și indiferent de vârsta copiilor noștri, se cuvine să ne rugăm pentru ei lui Dumnezeu, tot ca pentru copii.
De aceea, cei care avem copii, să ne rugăm pentru ei și să-i deprindem rugăciunea. Iar cei care, din voia lui Dumnezeu, nu ne-a fost rânduit să naștem copii, să ne rugăm pentru copiii orfani și sărmani, ca Dumnezeu să le dea ajutor și să le aducă mângâiere duhovnicească și trupească, dar mai presus ca orice mântuire sufletească. Iar aceasta s-o facem cu cât mai multă credință, dragoste și sârguință, ca să ne putem bucura de ei atât noi, cât și Dumnezeu.
Preotul Ștefan RÎMBU
