Dragi prieteni și cunoscuți reali sau virtuali,
Psihologul român Florian Ștefănescu-Goangă, în lucrarea sa Măsurarea inteligenții afirma foarte sugestiv: „Adevărata omenie a unui individ este vădită atunci când se manifestă în complexitate. Iar blândețea și raționamentul chibzuit trebuie să fie elemente motrice ale unui comportament cu adevărat uman”. Or, acest îndemn – absolut necesar pentru fiecare din cei cărora le-ar plăcea să fie sau se cred deja a fi Oameni – reprezintă un imbold conștiincios al strădaniei mele de a mă comporta uman, atât în spațiu virtual, cât și cel real.
Personal nu încerc niciodată să răspund pe moment unor provocări directe sau indirecte – mai ales în spațiul virtual, căci risc să-mi pierd caracteristica enunțului amintit. Iar aceasta o fac, nu că aș ține foarte mult la persoana mea, ci pentru a nu-l face pe interlocutorul meu, real sau virtual, să răspundă mânios, irațional și neargumentat, prin urmare. Deci țin mai mult la X, Y sau Z, decât la mine. O ecuație cu valențe teologice, dar și laice, foarte profunde. Nimic rău în asta, din contra, chiar e ceva recomandabil. Și, apropo, nu-i nevoie să fii matematician universitar ca să-ți reușească această ecuație.
Perioada în care ne aflăm este una foarte tensionată sub toate aspectele. Iar această tensiune, pare să fi pus stăpânire pe modul de gândire și de exprimare a unora, mai mult decât a pus stăpânire însăși virusul COVID-19 pe omenire.
În acest weekend, cam pe toate canalele tv, la unele posturi radiofonice, pe unele site-uri de știri și, mai ales pe rețelele de socializare, puteai crede că se face o competiție între știrile despre Coronavirus și o știre – „ne mai auzită”, ziceau unii – despre procesiunea aeriană făcută cu sfinte icoane și sfinte moaște, de către Preasfințitul Petru, Episcop de Ungheni și Nisporeni, împreună cu unii însoțitori de-ai săi. Dar nu m-a deranjat faptul că a fost prezentată această știre cu unele stângăcii și vădit, cu intenție jignitoare și denigratoare. Însă ceea ce m-a deranjat mai mult și m-a durut, sunt comentariile făcute vizavi de această procesiune. De aceea, vreau să răspund unor acuzații și să fac unele lămuriri, cu mult calm și argumentat, cum am și menționat mai sus.
Să fie clar pentru toți, prin această poziție a mea, nu ies la atac, nu lupt și nu mă cred un Don Quijote al bisericii sau al Episcopiei de Ungheni și Nisporeni, care ies „să mă lupt cu morile de vând”, ca eroul din scrierea eruditului spaniol Miguel de Servantes.
Întreb retoric, cum făcea filosoful Greciei Antici, Aristotel: „E bine să-ți cinstești, să-ți iubești și să-ți aperi părinții?” Desigur, e un lucru firesc și necesar, ar răspunde mulți. Ei, deci și eu același lucru îl fac. Îmi apăr părintele, tatăl spiritual. Cine-i? Care-i? E Preasfințitul Petru, cel pe care Domniile Voastre îl acuzați pueril și aruncați asupra lui cuvinte cu iz secularist, prin care glisați de pe orbita intelectuală și manifestați un analfabetism teologic profund.
Pentru cei nedumeriți și cu vagi cunoștințe duhovnicești, mentorul tău spiritual, duhovnicul, cel care te spovedește, cât și Episcopul care te oblăduiește, îți este ca un tată, un părinte spiritual. Or, marele orator al secolului al IV-lea, inegalabilul predicator din Constantinopol, Sf. Ioan Gură de Aur spunea: „Pe cât de dator ești să-ți cinstești părintele trupesc, care ți-a dat viață, tot pe atât de dator ești să-ți cinstești și pe părintele spiritual”.
Întâi de toate ar trebui să spunem că această epidemie de Coronavirus are și un „plus”, îi evidențiază vizibil pe cei care sunt hristofobi. Or, hristofobii, din prisma scrituristică, și nu doar, sunt mai perfizi pentru planetă, decât virusul în sine.
Cum am mai spus, nu voi face atac la persoane, ci voi contesta acțiunile sau mai degrabă exprimările grotești făcute cu vehemență în spațiul virtual de către unii.
După ce s-a înfăptuit acea procesiune aeriană, în care, prin rugăciune s-a invocat mila Divină de a ne ajuta scăpăm de această nouă epidemie și prin care a fost binecuvântată țara noastră cu acele sfințenii prezente, icoane și sfinte moaște, cineva – autor a mai multor injurii aduse bisericii și religiozității profunde – întreabă cu sarcasm de liber-cugetător, întrucât este ahtiat de modernismul secularist (cel puțin așa îl prezintă a fi unele acțiuni și atitudini ale sale): Da voi ați simțit acea binecuvântarea? Iar ca răspuns au început a curge impetuos, adică vulcanic, felurite cuvinte și expresii calomnioase.
Cuviosul Efrem Sirul, unul din cei mai mari poeți creștini, întrucât a scris peste 3 milioane de versuri, spune: „Harul lui Dumnezeu și binecuvântările sfinte le simte doar cel cu inima curată și cu sufletul viu”. Oare să fi greșit sf. Efrem când a spus aceste cuvinte? Eu cred că nu. Personal, când nu simt binecuvântările divine – și recunosc, (nu-i un defect, ci o calitate, a recunoaște sincer) de foarte multe ori mi se întâmplă aceasta, fie în timpul rugăciunii sau a unor slujbe, nu dau vina pe calitatea actului liturgic, ci pe starea mea lăuntrică. Iar aceasta mă obligă să-mi fac o cardiogramă spirituală necesară sau „să-mi detoxific egocentrismul”, după cum spunea eruditul psiholog american, Albert Ellis, care a scris peste 75 de cărți și 1200 de articole academice.
Istoria și rânduielile bisericești ne prezintă felurite rugăciuni și acțiuni factuale, pentru diverse situații critice, prin care putem și TREBUIE, să invocăm Divinitatea Supremă. Or, procesiunea cu icoane, cu sfinte moaște, a fost dintotdeauna un act sacru, făcut cu iubire față de Dumnezeu de mulțime de credincioși, prin care se dobândea ajutor și izbăvire în situații critice. (Pentru o mai bună documentare în această privință, Vă rog mult să citiți istorisiri din viața Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, istoria Icoanei Maicii Domnului din Kazani și Vladimir, dar și alte surse.)
În ori ce situație a vieții, dar hai să luăm cazul de boală gravă, pentru a dobândi sănătatea nu-i suficient să iei doar niște pastile. Cu siguranță că este nevoie de mai multe proceduri, de mai multe substanțe medicamentoase. Iar pentru a dobândi ajutor de la Dumnezeu, pentru a scăpa de acest virus, oare nu-i nevoie de mai multe „intervenții” de esență duhovnicească?
Deci, Preasfinția Sa nu a făcut ceva neobișnuit, ci a înfăptuit în această perioadă de grea încercare, un act necesar și firesc. Ceea ce i–a nedumerit și revoltat pe foarte, foarte mulți, a fost faptul că această procesiune s-a făcut cu un avion. Or, acest lucru – cât de straniu vi s-ar părea Dvs, cei uluiți – s–a făcut și se face în țări preponderent ortodoxe, Ucraina, Serbia, Rusia, dar poate și în alte țări, însă nu dețin la moment informații. E mult mai anevoios și uneori imposibil să înconjori o țară sau o anumită regiune pe jos. Iar avionul i-a fost pus la dispoziție Preasfinției Sale, pentru această procesiune, de generozitatea unor oameni de bună credință, care au înțeles mai bine decât alții necesitatea și importanța acestei procesiuni aeriene.
Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Cel care îl iubește pe Dumnezeu mult, face fapte multe și mari de dragul lui Dumnezeu”. Or, Preasfinția Sa, tocmai din acest considerent a făcut această procesiune. Dacă îți iubești soția sau soțul foarte mult, și să dea Domnul așa să fie în toate familiile, cu siguranță că o să-i oferi, cu diferite ocazii, un inel, sau ori ce alt dar semnificativ. Și, cum te vei uita la cel care îți va zice: na-i putut să-i oferi partenerului un inel mai simplu, ce trebuia tăman de aur să fie. Or, soția cu siguranță că te va aprecia mai mult după calitatea gestului făcut. Iar Dumnezeu, cu atât mai mult, credeți că nu i-a în considerare calitatea unei asemenea procesiuni?
Pe când îmi făceam studiile de master în jurnalism, un profesor ne sfătuia părintește: „Când veți faceți o știre sau vi se va cere o informație, să vă străduiți în această situație să fiți albini, nu muști. Căci albina pune-o și-ntr-un tomberon de gunoi, tot se va strădui să găsească o coajă de portocală, pentru a strânge puțin nectar. Iar o muscă poți să o duci într-o grădină cu cele mai frumoase și mirositoare flori, ea tot murdărie și gunoi va căuta.” Oare nu vi se pare că foarte mulți, mai ales în spațiul virtual, dar cred că și în cel real, se complac a fi doar muște? Dintr-un act de sorginte spiritual, înfăptuit pentru prima oară în țara noastră, să vezi doar ceva negativ, mi se pare, cu regret spun, că ne vădește a fi doar un roi de muști fetid. Tot în acest context se încadrează foarte bine ceea ce ne spunea la un curs – pe când îmi făceam studiile de master în psihologie educațională – cunoscutul doctor în psihologie și conferențiarul universitar, dna Aurelia Bălan-Cojocaru: „Ceea ce spui, nu este doar oglindirea modului tău de gândire, dar este și evidențierea a ceea ce ești tu ca persoană”. De aceea e bine să știm că multe, dar foarte multe, din cele spuse, pe foarte mulți îi dezonorifică.
Cârcotașilor Preasfințitului Petru vreau să le aduc la cunoștință, dacă nu sunteți în știință de cauză, el are în grija sa din 1995 un orfelinat unde îngrijește exemplar de 60 de copii. Iar în decursul a 25 de ani a îngrijit părintește peste 1300 de copii, care s-au perindat în acel orfelinat. A îngrijit și se îngrijește de foarte mulți bătrâni și familii cu situație materială precară. Procură medicamente la cei bolnavi. A plătit multe intervenții chirurgicale unor oameni nevoiași. Chiar și în această perioadă de pandemie a oferit medicamente, și diverse produse oamenilor nevoiași. Iar șirul acțiunilor sale poate continua. Plus la aceasta, susține constant, cu suport material, desfășurarea multor activități culturale și educaționale. Desigur, nu toate actele sale caritabile, acțiunile și susținerea frecventă a unor activități este făcută public. Doar unele din ele, cum a fost și această procesiune aeriană. Și aici ceva interesant apare, dacă plasezi pe internet ceea ce faci, cică e laudă, dacă nu plasezi nimic, ești acuzat de trândăvie și pasivitate infantilă. Dragii noștri „prieteni, metamorfozați, dintr-odată în cunoscători a tot ce mișcă sub soare”, cum să ne comportăm, ca să nu vă mai exteriorizați vanitatea de care pare că sunteți ahtiați cu desăvârșire.
În asemenea situații, despre care discutăm, îmi aduc aminte de niște cuvinte ale inegalabilului istoric și om de cultură, Nicolai Iorga, care spunea: „Desigur, la mine se poate întâmpla să fie și multă uscătură, pentru că viața și activitățile mele sunt ca un codru. Iar la voi nu este multă uscătură pentru că viața și activitățile vă sunt ca un rând-două de niște pomi”. Aceste cuvinte vi le spun Domniilor Voastre, în apărarea părintelui meu eclesiastic, Preasfințitul Petru, a cărui viață și activitate sunt asemenea unui codru. Or, nu întâmplător numele său este prezent în paginile Cărții de aur a Basarabiei și a Republicii Moldova. Deci, el de mult s-a ridicat la înălțime, nu doar acum făcând această procesiune aeriană. Iar ca să fac uz de un proverb popular, aș spune sentențios: „Nu mor caii, când vor câinii”.
În încheiere vreau să vă povestesc o mică întâmplare din satul bunicilor mei. Pe o stradă mișunau cam permanent o haită de câni, care real, puteau să te atace violent. Toți se temeau. Iar un moș Gheorghe mergea permanent fără teamă pe acea stradă, chiar dacă haita de câinii se repezeau la el. Nedumeriți de curajul său, localnicii îl întreabă într-o zi: „Moș Gheorghe, cum nu te temi de acești câinii răi. Iar el le răspunde foarte înțelept, ca și cum am răspunde metaforic și noi acuzațiilor și comentariilor injurioase: „Da-păi, câinii fac doar ceea ce pot, asta-i treaba lor, să hămăie. Dar dacă m-aș uita la ce fac ei, apăi nu mă mai duc nici la fântână după apă, nici la magazin după produse. Și astfel risc să mor și de sete, și de foame”.
Chiar dacă v-am furat mult din timpul Dvs, pentru care îmi cer iertare, am prezentat în acest fel – mai apologetic – răspunsul la acuzațiile și comentariile jignitoare, care ne-au vizat, ținând cont de ce spune filosoful și scriitorul român, Lucian Blaga: „Răspunsul să-ți fie de acea înălțime, după cât de josnice au fost acuzațiile”.
Am scris toate acestea, nu pentru a strânge like-uri și distribuiri, ci așa cum spunea Sf. Grigore Teologul: „E o noblețe să știi a te apăra atunci când ești atacat”.
Aaa, și încă ceva foarte important: „Nu puteți Dvs urî și înjosi, cât putem noi ierta și iubi”.
Multă, multă sănătate tuturor, dar încă și mai multă pace și înțelepciune tuturor și celor din biserică, și celor dinafara bisericii.
Pr. Rîmbu Ștefan
