Dumnezeu vrea de la noi bunăvoința noastră, intenția noastră cea bună, pe care s-o manifestăm fie și prin puțina noastră nevoință făcută cu mărime de suflet, și sentimentul păcătoșeniei noastre. Pe toate celelalte ni le dă El. În viața duhovnicească nu e trebuință de brațe solide.
Să ne nevoim cu smerenie, să cerem mila lui Dumnezeu și să-I fim recunoscători pentru toate. Cel care se predă pe sine în mâinile lui Dumnezeu fără niciun plan al său trece în planul lui Dumnezeu. Cu cât omul e mai lipit de sinea sa, cu atât rămâne în urmă, nu înaintează duhovnicește, pentru că împiedică mila lui Dumnezeu. Ca să sporească, este trebuință de multă încredere în Dumnezeu.
Paisie Aghioritul,
Trezire duhovnicească
