În ziua de 6/19 septembrie, a fiecărui an, Biserica Ortodoxă face amintită săvârşirea Minunii din Colose de Sfântului Arhanghel Mihail. În sinaxarul acestei zile găsim relatate următoarele: „Oraşul Colose, din Frigia – Turcia de astăzi – a fost locul unei înfloritoare comunităţi creştine, pentru că aici Evanghelia lui Hristos a fost vestită de Sfinţii Apostoli Ioan, Filip şi Bartolomeu. Sfântul Apostol Pavel a scris chiar şi o epistolă colosenilor. Când a trecut prin Frigia ca să propovăduiască Evanghelia, Sfântul Ioan Teologul a prorocit o apropiată vizită providenţială a Arhanghelului Mihail, în locul numit Heretopa. Şi într-adevăr, la puțin timp după plecarea din Colose a Apostolului Ioan, aici a răsărit un izvor minunat care tămăduia de boală pe oricine se apropia cu credinţă, prin lucrarea dumnezeiască a Sfântului Arhanghel Mihail. Popor simplu, căpetenii şi dregătorii din Colose, până şi mulţi păgâni se botezau, venind la credinţa în Dumnezeu văzând lucrarea minunilor la acest izvor sfânt”.
Pentru că i se vindecase fica de o boală grea, un om bogat a ridicat lângă acest izvor o bisericuţă. Nouăzeci de ani mai târziu, lângă această bisericuţă s-a aşezat, un tânăr numit Arhip, pentru a fi de ajutor bisericii. Întrucât acest tânăr era foarte credincios, rugător şi nevoitor sârguincios în cele spre mântuire, Dumnezeu i-a dat harul de a face minuni şi vindecări. Cuviosul Arhip, vorbea adesea cu Dumnezeu prin rugăciune despre oamenii bolnavi şi neputincioşi. Astfe, acest plăcut al lui Dumnezeu, s-a dovedit a fi un far călăuzitor spre mântuire, pentru mulţi creştini. Păgânii din Colose, însă fiind invidioşi pe lucrarea mântuitoare a lui Arhip, dar mai ales pe faima ci o câştigase prin săvârşirea minunilor, au încercat prin multe chipuri să-l ucidă pe Arhip şi să-i împrăştie pe credincioşii ce se adunase împrejurul lui. Dar văzând că pe Arhip şi creştinii lui nu-i înspăimântă nici ameninţările, nici înjosirile jignitoare şi nici chinurile groaznice, pentru a scăpa de ei, păgânii întunecaţi, s-au hotărât ca biserica şi întreg locul unde era izvorul Arhanghelului să le piardă printr-un vicleşug.
Prin acel loc treceau două râuri. Nelegiuiţii păgâni s-au sfătuit să facă un baraj, un fel de lac, unde se gândeau să adune multă apă, ca mai apoi s-o îndrepte spre bisericuţă şi izvor, pentru a le dărâma şi astfel, credeau ei că, Cuviosul Arhip şi credincioşii se vor duce din acel loc. Astfel, făcând acel baraj, au adunat acolo puhoaie de apă din cele două râuri. Dar când au dat drumul apelor învolburate şi acestea se îndreptau cu repeziciune spre biserică, s-a petrecut minunea care o pomenim astăzi, adică, venise în chip minunat, prin pronia Divină, Arhangelul Mihail care, însemnând în semnul Sfintei Cruci o piatră, aceasta s-a despicat făcându-se o mare adâncime, iar când au ajuns apele acolo, toate au curs în adâncul pământului, neajungând la bisericuţă şi la sfântul izvor, pentru a le dărâma, după cum le fusese planul păgânilor.
Din această întâmplare minunată putem şi, trebuie, să culegem câteva învăţături duhovniceşti, care ne pot aduce foloase sufleteşti. Întâi de toate să înţelegem că adevăraţii creştini din totdeauna au fost prigoniţi şi asupriţi. De aceea şi nouă ni se cuvine a cugeta la aceasta, căci, chiar dacă suntem creştini activi ai Bisericii, nu înseamnă că suntem scutiţi de înjurăturile, jignirile şi prigonirile celor din jur. Că doar şi Hristos ne-a zis: „În lume necazuri veţi avea”(In. 16, 33). Dar cu toate acestea nu se cuvine să ne tulburăm şi să deznădăjduim, ci să fim treji la suflet, căci Dumnezeu veghează asupra noastră şi ne va păzi. Şi tot Dumnezeu e Cel care zădărniceşte toate planurile şi intenţiile răutăcioase ale celor protivnici credincioşilor, de aceea, nu trebuie să ne înspăimântăm de cei care ne vor rău nouă şi Bisericii noastră Dreptslăvitoare. Dumnezeu ne va scăpa din toate cursele şi vicleşugurile, doar că noi trebuie să fim credincioşi, împlinind sfintele porunci şi făcând faptele cele bune.
Cuviosul Arhip şi credincioşii din Colose auzise de planurile păgânilor şi chiar vedeau cum aceştea fac acel baraj, dar n-au deznădăjduit, ci au avut credinţă în Dumnezeu şi, rugându-se Lui au fost izbăviţi de primejdie. Oare nu tot aşa se cuvine să facă toţi creştinii, indiferent care ar fi primejdia care se abate asupra noastră sau a bisericii? Unii din creştinii de astăzi intră într-o panică care îi epuizează sufleteşte şi această starea de panică o răsfrâng asupra celor din jur şi, astfel, ajungând debusolaţi, se abat de la drumul mântuirii. Nu de puţine ori auzim: vai! vine peste noi Antihrist cu paşapoarte, cu ştampile, cu internet; vin peste noi catolicii şi mai nu ştiu cine vine. Sau uite cine dintre ortodocşi cu-n oarecare eretic s-au întlnit. E adevărat că toate acestea nu sunt bune, ci sunt dăunătoare creştinilor şi Bisericii, dar aceasta nu ne dă nici un drept să ne pierdem nădejdea în puterea de ajutorare a lui Dumnezeu. Iar minunea săvârşită în Colose de Arhanghelul Mihail, prin care a fost izbăvită de la pierzare biserica, izvorul şi creştinii împreună cu sfântul Arhip, ne arată în cel mai vădit chip cum Dumnezeu poartă de grijă şi nu lasă pierzării Biserica şi creştinii cei adevăraţi.
Să mergem dar şi noi cuviincios pe drumul mântuirii, cu îndrăzneală sfântă, cu credinţă, nădejde şi dragoste, neuitându-ne la ce-i care vor să îndrepte spre noi tot felul de răutăţi şi mai ales nu trebuie să deznădăjduim, căci: „Cu noi este Dumnezeu! Şi orice sfat vor sfătui – cei protivnici – Domnul îl va risipi (Is. 8, 9-10).
preot Ştefan RÎMBU
