Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci și un personaj a tuturor perioadelor istorice, în ipostaza sărutarii care acoperă trădarea.
Printre noi, cei ce beneficiem azi, mai mult ca oricând, de civilizație, de cultură, de progres științific, de libertate, de bunurile pământului și de harurile cerului, printre noi se instaurează, încetul cu încetul, un duh rău, care răstoarnă valorile moral spirituale, ce-au fost dintotdeauna călăuză și sprijin pentru popoarele creștine.
Astfel, anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevăr, furtul aproape că a devine profesie onorabilă, sodomia și alte urgii sunt privite ca orentare comportamentală, prietenia degradează în conotații dubioase, destrămarea familiei se numește cică, planificare familială, prostituția se legalizează. Și multe altele. Prin toate acestea, Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar ce e mai rău, și prin creștinătate.
Isprava lui cea mai mare este aceea că, dintr-o singură Biserică, a făcut mai multe. Cunoaște bine Biblia, are studii universitare, vorbește câteva limbi străine. Iuda zilelor noastre își tratează aproapele, asemenea unei cobre care, întâlnind o viperă în junglă, o invită la un dans aerian, fascinant, amețitor, pe durata căruia își calculează cu precizie secunda muscăturii mortale. Iuda a fost și este defapt prin tot ce face un maestru al crimei perfecte.
Mitropolitul Bartolomeu Anania
