Sfîntul Siluan ATONITU ne îndeamnă să ne apropiem de această idee a Sfinților Părinți, care se găsește și în Filocalie: aceea a dreptei socoteli. Dreapta socoteală sau echilibrul în viața noastră înseamnă a merge pe o cale dumnezeiască, pe calea de mijloc. Acest echilibru al vieții să-l avem totdeauna în fața noastră. Pentru că se întâmplă să fie abateri la stânga sau la dreapta. Cineva care este evlavios și dorește să facă voia lui Dumnezeu și să plinească poruncile se angajează în post, în rugăciune, în milostenie, în asprimea vieții și este foarte bine. Dar să meargă pe o cale echilibrată, prin sfătuire cu duhovnicul și în duhul Sfinților Părinți.
Pentru că sunt unii care postesc foarte aspru, chiar post negru; și el lucrează într-un mediu toxic și mănâncă, de pildă, fără ulei. Mașina aceasta omenească are însă nevoie de material pentru întreținerea ei. Dacă asuprim trupul prea tare, ne îmbolnăvim, cerem ajutorul doctorului și el ne dă regim de spital. Din cauza unei asemenea boli pe care o are un postitor exagerat, el trebuie să mănânce mâncăruri de carne si celelalte. Asta fiindcă, în loc să postească cu dreaptă socoteală a exagerat și acum nu poate să-l țină cum se cuvine.
Sfântul Antonie, care era un mare om duhovnicesc, spunea: Fraților, am cunoscut mari postitori care, neavând cunoștință de pilde duhovnicești, au postit până când n-au mai putut să trăiască din cauza îmbolnăvirii. Am văzut rugători cu minte risipită, care n-au avut nici un folos din rugăciunile lor. Am văzut oameni milostivi, care și-au risipit toată averea lor dându-o la săraci și mai pe urmă s-au mândrit și-au pierdut tot. Și tot el adaugă că cea mai mare virtute este dreapta socoteală, echilibrul în viața noastră, în fiecare zi din viața noastră.
Părintele Sofian Boghiu
