Două căi ne stau înainte: calea vieţii şi calea morţii; iar omului i-a fost lăsată libertatea de a alege pe una ori pe cealaltă – să meargă pe calea vieţii sau pe calea morţii.
Unde e frică de Dumnezeu, acolo e suire spre virtute; iar unde este nepăsare şi nefrică, acolo este pogorâre spre nelegiuire.
Ţi s-au dat ochi ca, văzând lucrurile Domnului, să- L proslăveşti pe Dumnezeu; dar dacă nu vei lua aminte ca să-i întrebuinţezi cum se cuvine, te vor arunca în desfrânare. Ţi s-a dat limbă ca să slavosloveşti pe Atotbunul Ziditor; dar dacă nu vei lua aminte, poţi cădea în osândire şi hulă. Ţi s-a dat auz ca, primind prin el cuvântul lui Dumnezeu, să-ţi sfinţeşti prin el inima; dar dacă nu vei lua aminte, prin el poţi să-ţi otrăveşti sufletul.
Nu huli, nu minţi, nu te jura, nu desfrâna cu gândul şi cu inima, nu privi la femei şi nu îţi tinde către ele ochiul tău, nu fi iubitor de arginţi, ca Iuda, care pentru iubirea de arginţi L-a vândut pe Domnul; nu dori ceea ce este al aproapelui tău; nu-l trece cu vederea pe cel sărman, că cel ce necinsteşte pe sărac întărâtă pe Ziditorul său; nu cleveti, că de la clevetitor îşi întoarce faţa Dumnezeu; nu grăi în deşert, că nu se va îndrepta spre bine calea celui care grăieşte în deşert; nu fi făţarnic, că sabia lui Dumnezeu stă să cadă peste capul celui cusufletul împărţit; nu bea vin şi nu hoinări cu privirea, că de aici vin desfrânarea, dezmăţul şi patimile cele de ruşine; nu fi semeţ la cuget, ca fariseul; nu fi crâncen şi mânios, ci îndelungrăbdător şi blând, că bărbatul îndelung-răbdător are mare înţelepciune (Pilde 14, 30); nu-i fă pe oameni să suspine din pricina ta şi să te blesteme, ca nu cumva Cel Ce i-a zidit să asculte rugăciunea amarului inimii lor, şi blestemul lor să cadă asupra ta; cu bună înţelegere primeşte ceea ce ţi se întâmplă, ştiind că pentru asta vei primi răsplătire de la Dumnezeu; ascultă cu plăcere pe cel ce îţi grăieşte cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă acolo unde se vorbeşte despre Dumnezeu, El însuşi e de faţă; cercetează vieţile şi învăţăturile Sfinţilor, ca să te saturi de cuvintele lor; în ziua cea rea nu te depărta de la rugăciune, până ce se va întoarce întru dulceaţă amărăciunea ei.
Se cuvine ţie ca totdeauna să râvneşti a fi bogat în răbdare, în frica de Dumnezeu, în trezvia minţii, în rugăciunea neîncetată, însoţită de suspinări, de lacrimi şi de ostenirea trupului, în paza inimii, în curăţia limbii, în înfrânarea ochilor şi a auzului, în neluarea aminte la căderile altora, în nemânierea pe cei care te necăjesc, în nerăsplătirea răului cu rău, în lipsa de slavă deşartă, în a te socoti pe tine însuţi mai prejos decât toţi oamenii, nevrednic de cer şi de pământ, în mare pace, în lepădarea de toate cele materiale şi trupeşti, în sărăcia cu duhul, în evlavie, post, pocăinţă şi în plânsul neîncetat, în nevoinţa aspră împotriva demonilor şi gândurilor rele ce înfierbântă trupul, în priveghere, foame, sete şi golătate, în dragostea de aproapele, în dărnicia faţă de săraci, în nedobândire şi în aruncarea întregii tale întristări la Domnul.
Sfântul Teofan Zăvorîtul
Patericul Lavrei Sfântului Sava
