Prin formele de fecundare artificială (in vitro), se ,,încalcă integritatea persoanei şi exclusivitatea relaţiilor conjugale”. Utilizarea materialului de la donatori (în primul rând anonimi) subminează temeliile familiei şi încurajează paternitatea (sau maternitatea) lipsită de responsabilitate. De asemenea, este considerată nefirească şi amorală de către Biserică aşa-numita maternitate-surogat – implantare ovulului fecundat într-o femeie străină, care după naştere returnează copilul ,,clienților”.
În țările occidentale, ,,maternitatea-surogat” este destul de populară; în Rusia, ea este interzisă prin lege. Ea este inadmisibilă chiar şi atunci când nu sunt urmărite scopuri comerciale. Această metodă distruge profunda apropiere emoțională şi duhovnicească ce apare între mamă şi copil încă dinainte de naştere. Iar prin această practică, darul lui Dumnezeu – capacitatea de a aduce copii pe lume – se transformă într-o profesie aducătoare de profit. Suferă şi copilul, pe care mai apoi îl pot afecta o criză de identitate şi o traumă psihologică extrem de puternică.
Din punctul de vedere al psihologiei, întrebarea: ,,Cine sunt părinții mei adevărați?” este extrem de chinuitoare. De aici provin diverse tulburări psihologice şi comportamentale. Uneori se ajunge până la „pierderea identităţii”.
Konstantin V. Zorin
Păcatele părinților și bolile copiilor
