Noi creştem de mici şi în Bi­serică şi în afara Bisericii, cu o anumită convin­gere că suntem cineva şi vrem să devenim „dumnezei fără Dumnezeu”. Aşa suntem crescuţi. De multe ori și oamenii Bisericii așa ne cresc atunci când ne prezintă virtutea fără Dumnezeu! Şi părinţii noştri aceasta ne prezintă, că trebuie să devenim cei mai importanţi oameni din lume, fără însă să luăm în calcul inima noastră!

În consecinţă, în această construcţie pe care ne-am confecţionat-o cu multe „ambalaje” tre­buie să se dărâme toate lucrurile convenţionale şi trecătoare. Aceasta nu se întâmplă fără durere, deoarece se întreţese cu respingerea egoismului nostru.

Când avem nereuşite, greşeli și dificultăţi, se poate întâmpla ca ele să prelucreze smerenia noastră, după aceea acestea se trans­formă într-o mare binecuvântare. Este cea mai mare binecuvântare pentru că atunci, dacă se vor dărâma toate încercările și ispitele, vom vedea ce anume vrea cu adevărat inima noastră, unde se află Dum­nezeu. Şi atunci când se dărâmă toate El este foarte aproape.

Atunci înţeleg că se descoperă un alt mod de viaţă, o altă raţiune a existenţei, o altă stare a vieţii, şi simt că cel mai liber om este omul bun şi că omul cel mai puternic este omul slab. Acela care zice „nu mă interesează dacă pierd, mă in­teresează să nu pierzi; nu mă interesează locul meu, vreau să-ţi dau ţie un loc“. De ce? Pentru că omul lui Dumnezeu este pretutindeni. Nu este limitat, nu are niciun drept deoarece le-a aflat pe toate.

Dar trebuie să mai știm că aici nu ajungem fără o durere prin care să simţim că suntem în iad, nu putem să bănuim ce înseamnă „har”, „dragoste” şi „bucurie” a lui Dumnezeu. Pentru că se poate ca Dumnezeu să se dăruiască şi cu siguranţă se dăruieşte, dar mo­dul de a-L recunoaşte, modul de a-L dobândi, de a ni-L însuşi este starea lăuntrică a eşecului nostru. A acelei dureri care ne trezeşte simţurile, mintea şi inima ca să înţelegem şi să trăim. Drept pentru care aşa nu mai putem să fim purtătorii acelei deznădejdi şi disperări optimiste!

Arhimandritul Varnava Iakos,

Biserica păcătoșilor

25 aprilie 2024 - Biroul de Presă al Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni