Unirea dintre un bărbat şi o femeie, căsătoria, este cea mai veche instituție de drept divin binecuvântată de Dumnezeu în Rai odată cu crearea primilor oameni şi instituită ca Taină de Hristos Domnul la nunta din Cana Galileii. Sfinţii Părinţi au lăudat la fel de mult căsătoria ca şi monahismul, spunea Părintele Dumitru Stăniloae. Omul întreg este bărbat şi femeie. Bărbatul singur nu e om întreg; femeia singură nu e om întreg; numai împreună sunt omul întreg.
Dacă e să facem o radiografie a societăţii în care trăim, nu mai este o noutate să identificăm printre problemele majore criza, sub toate aspectele ei. Există o criză financiară, o criză economică, o criză socială, şi mai ales una spirituală. Ultima dintre ele stă şi la baza crizei în care se află instituţia familiei. Asistăm, din păcate, la o desacralizare, la o relativizare tot mai mare a noțiunii de iubire, iar de aici apar multe neajunsuri în familia creștină, printre care și divorțul. Mulți, dorind să întemeieze iarăși o familie, merg la preot cerându-i să-i cunune din nou. Această durere o trăiesc zi de zi când bat la ușă oameni tineri, oameni plini se suferințe, femei îndurerate și disperate, cerând un sfat și binecuvântare pentru întemeierea unei familii. Dar cel mai dureros este faptul că vin unii bărbați conștienți de viața lor, bărbăți puternici, care au un potential moral și financiar, zicându-mi că au fost părășiți de soții, sau că soțiile lor au găsit pe altcineva. Acesta este strigătul plin de durere a societății în care trăim. Dar, totuși, care sunt cauzele atâtor dureri și lacrimi?
Principalele amenințări asupra familiei creștine vin din societatea actuală. Ele au la bază păcatul și degradarea morală. Între acestea se numără:
Individualismul, manifestat prin violență domestică, divorț, avort, abandonul copiilor de părinți și al părinților vârstnici și bolnavi de copii, delincvență juvenilă, indiferență față de suferința altora, suicid, dorință de câștig material imediat și cu orice preț, alcoolism și droguri, concubinaj etc.
Dar, de fapt, egoismul sau individualismul este o luptă a omului împotriva propriei sale ființe, care a pierdut familiaritatea cu Dumnezeu, sensul sacru al vieții și iubirea smerită față de semeni.
Ignorarea preceptelor morale: modelul familiei tradiționale este considerat de unii ca fiind învechit sau perimat. Mulți copii se nasc în afara căsătoriilor, pentru că tinerii preferă să trăiască împreună fără binecuvântare sau unire sfântă în fața lui Dumnezeu și a Bisericii prin Taina Cununiei, fără a-și asuma toate responsabilitățile vieții conjugale și fără a căuta sfințirea vieții prin rugăciune și prin fapte bune.
Fenomenul migrației, motivat de căutarea în alte țări a unui trai mai bun, este o altă amenințare pentru viața de familie. Plecarea unuia dintre soți în străinătate, pe o perioadă mai lungă, a condus adesea la destrămarea multor familii sau la infidelitate conjugală. Nu sunt împotriva plecărilor peste hotare, întrucât așa au devenit timpurile și e firesc să căutăm o sursă de întreținere oriunde, dar sunt împotriva destrămării familiei pe această cale. În urma acestor plecări, de cele mai multe ori soțiile se recăsătorec peste hotare, argumentând că și-au găsit un soț mai bun acolo. Dar vreau să vă întreb pe voi surorilor întru Hristos, cu cât e mai bun soțul cel pe care ți l-ai ales tu, decât cel pe care ți la dat Dumnezeu? Adesea stau de vorbă cu bărbați îndurerați ce au fost părăsiți de soție. Și mă mir, cum de au fost părăsiți, întrucât sunt deștepți, talentați, au o profesie oarecare, sunt destul de arătoși sub aspect fizic, gospodăroși. Singura cauză ar fi probabil că, cei pe care îi întâlnesc peste hotare, ar fi cu mai mulți bani. Însă noi nu trebuie să căutăm și să apreciem oamenii nu după bani, ci după bunătate și după mărinimia sufletului.
O altă cauză este incompatibilitatea socială a celor două familii. E vorba de poziţia socială, de prestigiu, de istoriile sociale pe care le au în spate cei doi. Apoi ar fi vorba de venituri. Multe familii ajung să divorţeze din lipsa unor bani. Unul dintre soţi îşi pierde serviciul, deşi situaţiile acestea dramatice ar trebui să-i unească, să arate că cei doi sunt în ultimă instanţă una, formează o fiinţă spirituală prin Taina sacră a Cununiei, nu-i aşa? Ei, se întâmplă exact invers.
O altă cauză ţine, dacă vreţi, de modelele sociale care au o influenţă teribilă. Aşa-zisele vedete mediatizate de posturile comerciale de televiziune au o influenţă extraordinară, teribilă, asupra tinerei generaţii, în condiţiile în care timpul unui tânăr este foarte puţin consacrat în medie vorbind lecturii, meditaţiei, rugăciunii, deci vieţii interioare. Şi atunci e limpede, când va vedea o emisiune de televiziune, „modelul de succes“ impus acolo va deveni pentru el model de viaţă.
Dacă familia este bolnavă, este bolnav tot poporul; dacă se strică familia, se strică poporul.
Nu există divorţ deoarece nu ne putem tocmi cu poruncile clare ale lui Dumnezeu!
Nu există divorţ deoarece nu putem arunca în braţele corupţiei morale copiii rămaşi fără tată, fără mamă!
Nu există divorţ fiindcă nu mai avem bani pentru a construi închisori şi orfelinate!
Nu există divorţ deoarece nu ne putem împinge poporul în braţele catastrofei!
Nu există divorţ căci nu vrem să introducem viermele ce roade în trunchiul societăţii şi nu vrem să acoperim cu mocirlă străbunele izvoare de viaţă umană!
Prin urmare, cine respectă voinţa sfântă a lui Dumnezeu, se opune divorţului.
Cine iubeşte generaţia celor tineri, se opune divorţului.
Cine se preocupă de viaţa ordonată, umană, se opune divorţului.
Cine iubeşte patria şi o iubeşte nu cu vorba şi cu sloganuri, ci cu viaţa sa, acela se împotriveşte divorţului.
Fie-ţi milă, Doamne, de credincioşii tăi. Îndură-te de ei şi fă ca toţi soţii să recunoască, şi fiecare familie ajutată de tine să respecte voinţa ta sfântă, marea ta poruncă: Nu există divorţ! Nu există divorţ!
Preasfințitul PETRU
Episcop de Ungheni și Nisporeni
