(discurs ţinut la adunarea protopopiatului Ungheni 17.XI. 2016)
Iubiți confrați întru slujirea sacerdotală și dimpreună lucrători în via lui Hristos, și-n ogorul care l-a dat nouă ca mai întîi să-l îngrijim apoi să-l secerăm, tema discuției noastre ,,Denumirea slujirilor în cuprinsul Sfintei Scripturi” este una foarte complexă, ca de altfel toate temele și subiectele legate de Sfînta Scriptură. Dar se petrece ceva paradoxal și chiar absurd, pe cît de importante sunt toate discuțiile legate de Biblie, pe atît de neglijenț ne comportăm și acordăm prea puțin timp acestor momente importante. Și ca drept dovadă a acestei triste constatări este faptul că atît noi ca și călăuzitori ai obștilor creștinești, cît și păstoriții noștri sunt departe de înțelesurile și însușirea învățăturii Sfintei Scripturi, atît în mod rațional, cît mai ales în mod practic. Ceea ce este cel mai dureros e faptul că dacă ar fi să vorbim de bani, de mașini sau mai ales de politică și despre diferite personaje politice, trebuie să recunoaștem că am acorda mai mult timp și atenție decît citirii, studierii și convorbirilor despre Dumnezeu și Biblie.
Întorcîndu-ne la tema discuției noastre ,,Denumirea slujirilor în cuprinsul Sfintei Scripturi” este așa cum am menționat foarte complexă. De aceea mulți ar putea să creadă că este mai întîi vorba despre slujitorii sacerdotali, adică leviții, cărturarii, învățătorii legii și ajutători acestora de pe lîngă Cortul mărturii și apoi la Templu Legii, cît și despre apostolic, și ajutători, și urmașii lor. Și într-o oarecare măsură am pute spune că şi aceste slujiri cuprinde tema noastră. Însă într-un sens mai larg și mai duhovnicesc, tema noastră, se referă la diferitele slujiri spre care suntem chemați toți, dar mai ales noi slujitori ai bisericii. Pe această linie duhovnicească sunt multe denumiri ale slujirii, dar dacă este să ne rezumăm, întru cît nu ne permite timpul, putem spune că este vorba despre slujiria aproapelui – a omului necăjit, întristat și împovăra – și slujirea lui Dumnezeu.
Sfinții Părinți ne spun că despre slujirea omului față de Dumnezeu putem vorbi chiar de la începutul omenirii, atunci cînd Adam stătea în grădina raiului, căci tot momentul șederii lui acolo pînă la căderea în păcat nu a fost altceva decît o slujire adusă lui Dumnezeu, cum de exemplu şi șederea noastră azi în biserică este o slujire adusă Celui de Sus. Apoi după ce dăduse Dumnezeu omenirii, în Vechiul Testament legi și porunci, iar în Noul Testament prin Fiul Său învățături și sfaturi mîntuitoare, cei care ascultau și mai ales împlineau aceste legi, porunci, sfaturi și învățături, erau socotiți ca slujitori a lui Dumnezeu. Parafrazînd un pasaj scripturistic din V.T. aflăm şi folosul slujirii lui Dumnezeu. De ce zic folos pentru că dintotdeauna, dar parcă azi mai mult ca oricînd, se caută ce folos voi avea din ceea ce fac. Și iată ce ne zice Dumnezeu: ,,Dacă mă vei asculta și mai vei sluji voi binecuvînta casa ta (în cazul preoţilor parohia ta), îți voi înmulți roadele și turmele tale, îți voi ierta păcatele, te voi izbăvi de rele și necazuri.” Chiar dacă aceste cuvinte sunt spuse în V.T., ele sunt tot atît de valabile și-n N.T., cît şi pentru noi de a ne motiva să-L slujim pe Dumnezeu cît mai mult și cîți mai mulți. Ceea ce ar mai fi foarte important să reținem cu referire la slujirea lui Dumnezeu, este și faptul că lui Dumnezeu nu poți să-I slujeşti oricum, ci așa cum ne-a sfătuit Hristos: ,,Din tot sufletul, din tot cugetul, din toată inima și din toată virtutea ta.”
Cît despre cealaltă slujire, a aproapelui nostru, deasemenea ne aduce folos dacă ne angajăm, să zic așa, în al sluji pe aproapele nostru în feluritele chipuri, după cum îi este necesitatea. În primul verset al psalmului 40, Dumnezeu prin gura profetului David zice: ,,Fericit cel ce caută, adică cine slujește, pe săraci pe sărman, că în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul.” Iar prin proorocul Isaia Dumnezeu ne îndeamnă astfel: ,,Fiecare, judecînd, să-și ajute vecinul și fratele, adică să-i slujească.”
Iar în Legea cea Nouă, după ce Hristos se făcuse slujitorul tuturor, dînduse ca pildă omenirii cum și mai ales cît trebuie să slujim pe aproapele nostru, creștinii îi urmau exemplu și slujeau unii altora, necătînd la ale lor ci la cele ale aproapelui pentru al ajuta prin slujirea lor. De aceea și apostolul neamurilor Pavel, în epistola către Galateni îndeamnă: ,,Fraţilor, slujiţi unul altuia prin iubire.”
Astfel prin îndemnurile Sfintei Scripturi, și mai ales avînd exemplul de slujire al Mîntuitorului, biserica a socotit prioritar în cele spre mîntuire slujirea aproapelui, în orice fel, după cuvîntul Mîntuitorului, de al sătura pe flămînd, de al îmbrăca pe cel gol, de al cerceta pe cel bolnav, pe cel din temniță și așa mai departe.
În acest context ar fi de menționat și faptul că astăzi trăim într-o societate în care se vorbește mult despre iubirea celorlalți, despre slujirea aproapelui, dar nu știm cu se face că parcă în evidență iesă tot mai mult ura și răutatea față de aprope, decît bunătatea, ajutorarea și slujirea aproapelui. Este foarte ciudat și faptul că, pe cît de mari sunt eforturile pentru a-i apropia pe oameni unul de altul prin slujire, pe atît de mici sunt rezultatele obținute.
În cele din urmă aș vrea să închei cu cuvintele sf. Ioan Gură de Aur, care ne îndeamnă mai ales pe noi slujitorii bisericii, să fim și slujitori ai lui Dumnezeu, dar tot pe atît de important este să fim și slujitori ai aproapelui. Și aici ne aduce ca exemplu, pilda cu samarineanul milostiv, îndemnîndu-ne ca în slujirea aproapelui să nu fim ca livitul și ca preotul din pildă, ci ca samarineanul, care se puse în slujba aproapelui rănit, cu averea sa, cu viața sa și cu tot ce avea.
Un duhovnic al zilelor noastre ne îndeamnă astfel: ,,Lumea de astazi, adică aproapele nostru are nevoie de multă dragoste și înțelegere, în al sluji. Şi dacă preoțimea se va stărui să fie mai întîi în slujba aproapelui, ar dobîndi și iertare de păcate de la Dumnezeu și ar avea reputație bună în lume.”
În încheiere ar fi bine să împrospătăm a noastră memorie duhovnicească cu cuvintele îndemnului dumnezeiesc: ,,Iubiți și slujiț pe aproapele vostru, după cum și Eu, ne zice Hristos, v-am iubit și v-am slujit vouă.”
Prot. Ştefan RÎMBU
