Dar ce să spun de credincioșii aceia care, din dragoste de slavă deșartă sau din iubire de stăpânire grăiesc nedreptate spre înălțime (Ps. 72, 8), niște orgolioși ca Iannes și Iambres (2 Tim. 3, 8), care se întrarmează, nu împotriva lui Moise, ci împotriva adevărului și se ridică împotriva învățăturii celei sănătoase?
Sau ce să mai spun despre ceata de credincioși, care din pricina lipsei de învățătură și a obrăzniciei lor, urmare a lipsei de învățătură, năvălesc buluc, ca porcii, asupra oricărei învățături și calcă în picioare frumoasele mărgăritare ale adevărului (Matei 7, 6)?
În sfârșit, ce să mai spun de toți acei credincioși, care n-au nici o idee proprie și nici vreo concepție buna sau rea despre Dumnezeu, care aduna din toate învățăturile și de la toți dascălii, ca din toate acestea să aleagă ce li se pare mai bun și mai fără greșeală, bizuiți pe puterea lor de judecată, ei care sunt niște răi judecători ai adevărului? Apoi, pentru că li se pare o altă învățătură mai apropiată de adevăr, se îndreaptă spre aceea și o șterg din minte și calcă în picioare orice învățătură de mai înainte; schimbă mulți dascăli și aruncă cu ușurință, cum ai arunca praful în vânt, multe învățături, iar la urmă, obosiți și la auz și la minte – ce prostie! -, pun deopotrivă la îndoială orice învățătură, își fac o concepție greșită și încep să batjocorească și să disprețuiască credința noastră, spunând că-i nesigură și că n-are nimic sănătos; judecă fără cap învățătura noastră după învățătorii pe care i-au ascultat, întocmai ca cei cu ochii bolnavi sau ca cei cu urechile astupate, care critică soarele sau sunetele, unii spunând că soarele este negru și fără strălucire, iar alții, că sunetele sunt fără vers și tărie.
Sf. Ierarh Grigore Teologul,
Despre preoție
