E ciudat, e de neînţeles şi chiar dureros faptul că, deşi suntem creştini de mii de anii, totuşi duhul superstiţiei şi al păgânătăţii a rămas viu. Omul e tentat să creadă mai mult în nişte întâmplări decât în Dumnezeu.
Astfel, se întâlnesc mulţi oamenii, ortodocşi fiind să cred că dacă sughiţă înseamnă că cineva vorbeşte despre ei; dacă au strănutat – au spus adevărul; dacă le ţiuie urechea – vor primi o veste; dacă îi mănâncă nasul – vor bea; dacă îi mănâncă în palmă – primesc bani; dacă le taie calea o pisică – le va merge rău; dacă au scăpat o lingură – va veni cineva flămând. Şi tot felul de alte superstiţii.
De foarte multe ori, oamenii atribuie o semnificaţie magică fiecărui lucru firesc. Mulţi cred mai degrabă în ce spune un bătrân sau o bătrână, dar nu ce spune Hristos şi Sfinţii Părinţi. Şi, respectiv primeşte ajutor conform credinţei lui. Astfel, omul se prinde în plasa diavolului, iar după aceea nu mai ştie cum să se elibereze din ea.
Părintele Ambrozie Iurasov
