Înălţarea Domnului la cer în prezenţa ucenicilor, face parte din planul dumnezeesc. În legătură cu Înălţarea Domnului, Sf. Evanghelist Luca afirmă că ucenicii s-au închinat Mântuitorului şi apoi s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare şi erau totdeauna în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Domnul Hristos S-a înălţat la cer – e foarte important să reţinem lucrul acesta –binecuvântând. Şi e important să ştim şi să reţinem că Sf. Evanghelist Luca nu se mulţumeşte doar cu o apreciere fugitivă asupra faptului că DomnulHristos S-a înălţat binecuvântând, ci adaugă îndată: „Şi pe când îi binecuvânta S-a depărtat de ei şi S-a înălţat la cer”. Binecuvantarea Domnului este veşnică pentru toţi cinstitorii şi închinătorii la Dumnezeu.
Ucenicii Domnului au transmis această bucurie, bucuria de a fi crestin, de a intelege Moartea, Invierea si Inaltarea Domnului, ca un drum ce trebuie urmat de fiecare crestin, ca apoi sa ajungem la intalnirea cu Dumnezeu, in Casa Tatalui ceresc.
Să avem în vedere că pe acelaşi munte în care Domnul Hristos a suferit în grădina Ghetsimani, S-a smerit înaintea lui Dumnezeu, de pe acelaşi munte S-a înălţat la cer. Pentru că există o legătură între smerenie şi înălţare. „Cel ce se smereşte pe sine se va înălţa” (Luca 18, 14).
Praznicul Înălţării este ultimul apel la conştiinţa credinciosului ca să fie pregătit oricând şi să nu umble fără candela aprinsă ca fecioarele neînţelepte. Sunt două obstacole de trecut: moartea cu judecata particulară şi învierea cu judecata de apoi. Totul depinde de viaţa de aici, şi cum ştim să preţuim harul Sfântului Duh, dat nouă de Biserică prin Sfintele ei Taine, aşa va fi viaţa noastra de dincolo.
Dacă la Naşterea Domnului, puterile cereşti au adus mesajul păcii şi împăcării oamenilor, după înviere şi apoi la înălţare, Mântuitorul lasă moştenire lumii: „Pacea Mea dau vouă, Pacea Mea las vouă” (Ioan XIV,27). Această pace înseamnă frăţietate şi iubire între oameni, ceea ce face din sufletele credincioşilor o unitate în iubire. Oamenii iubirii ar trebuii să se i-a la întrecere nu în strigarea drepturilor, ci în implinirea datoriilor unora faţă de alţii, aici sălăşluind tot secretul păcii între oameni. Această minune obişnuită pe care trebuie să o săvârşim ne ajutǎ sǎ înţelegem marea tainǎ şi puterea dumnezeiască a Mântuitorului Hristos prin înăltare.
De la sfânta Biserică să ne întoarcem la casele noastre plin de bucurie, aşa cum s-au coborât din muntele Maslinilor ucenicii Domnului. Să conlucrăm cu dragoste şi cu credinţă cu Duhul Sfânt care ne îndeamnă mereu spre casa cerească. Căci deşi cerul ni s-a descuiat, pe poarta lui nu vom intra de nu ne vom pregăti pentru el prin credinţă, dragoste ţi fapte bune.
Preotul Bogdan Goreţchi
