Depresia ne omoară prin lipsa harului lui Dumnezeu în inima și sufletul nostru pentru că fără Dumnezeu nimic nu mai are sens. Astfel, ne pierdem scopul în viață și trăim în derive. „Din moment ce roada harului lui Dumnezeu este iubirea, fericirea și pacea, atunci când păcătuim – mai ales prin lene și crezutul în propriile gânduri – cădem victime depresiei” – spune Cuviosul Ambrosie de la Optina. Pe lângă această cauză principală, putem să suferim de depresie ca urmare a unui prost obicei cronic sau din cauza războiului diavolului a gândurilor care au reușit sa ne convingă ca nu suntem buni de nimic și ca nimeni nu ne iubește sau ne înțelege.
Sfântul Ioan casian spune că „Depresia este vindecată de rugăciunea intensă, de vorbirea și contemplarea lui Dumnezeu și împreună-petrecerea cu persoanele care Îi sunt apropiate, adică cu oamenii duhovnicești”. Chiar trebuie să ieșim și să vorbim cu oameni care sunt purtători ai chipului lui Dumnezeu pentru că doar o altă persoană reală ne poate satisface nevoia de iubire. Pe mass-media electronică, acest lucru poate fi realizat numai la un nivel foarte mic și insuficient, dacă și numai dacă se poate realiza!
De asemenea, foarte folositoare este pocăința, nădejdea și amintirea bunătăților raiului. Să nu ne gândim că acestea sunt himere. Din contră: ultima realitate este raiul și iadul. Cele ce trăim aici și care se opresc la moarte sunt himere.
În plus, trebuie să muncim, să fim activi. Fericitul Augustin spune: „Trebuie să facem ceva concret pentru ceilalți pentru a ne convinge că am realizat cu adevărat ceva de valoare, fie pentru noi înșine, fie pentru ceilalți”. Ideea aici este de a ajuta pe noi înșine și pe alții, chiar și cu lucruri mici. Trebuie să evităm să avem încredere sau să ne concentrăm prea mult în propriile judecăți și să concluzionăm că totul nu contează sau, dimpotrivă, totul este extrem de important. Trebuie să fim pregătiți să ne tăiem voința, să avem răbdare, credință în dragostea lui Dumnezeu și, mai presus de toate, să nu disperăm!
Să înțelegem că Dumnezeu este medic și că suferința este un medicament pentru mântuire, nu o pedeapsă pentru condamnare. Nimeni nu este niciodată învins până când înfrângerea nu a fost acceptată ca o realitate.
De aceea o ieșire pașnică în natură, o plimbare, sau un hobby practic (grădinărit, de exemplu) în care vedem roada a ceea ce facem, cântări duhovnicești și, în general, o artă bună – vindecă duhul tristeții, depresia, într-un mod minunat, cu toate acestea, trebuie să fim atenți pentru a nu cădea în alte patimi în acest fel.
Preoteasa Daniela RÎMBU
