Instituțiilor de Stat ce sunt implicate
în crearea dificultăților ca creștinii ortodocși să frecventeze bisericile
și Clerului ce facilitează aceasta
Un nou val al stresului și intimidării oamenilor se plimbă prin Moldova. Școli închise, copii stresați prin lecții online, restricții de acces în biserici și alte instituții, dar și multe alte lucruri le simțim astăzi. În toate bisericile s-a venit cu preîntâmpinări și recomandări la restricțiile în interior și a desfășurării Sfintelor Slujbe cu amânarea în această perioadă a cununiilor, botezurilor, alte rânduieli ce implică participarea creștinilor și multe alte intimidări a slujitorilor altarului, dar și a creștinilor, care prin localități și așa au rămas doar câțiva, migrarea fiind una din pricini, iar aceste restricții și mai mult distrug psihologic oamenii și îndepărtează părinții de copii și rudele între ele.
Cei care dați indicații preoților ca să nu săvârșească Taina Botezului, sau de a cerceta bolnavii acasă pentru mărturisire și împărtășanie, vă asumați responsabilitatea (păcatul) dacă decedează una din persoane cu dorința de a fi săvârșită Sfânta Taină, iar preotul nu a săvârșit-o fiindcă așa-i cere nu știu ce comisie…? Preotul are responsabilitate nu față de dvs, cei ce dați ordine neștiind canoanele, dar față de Dumnezeu, căruia i-a jurat ascultare până la moarte.
Creștinii de astăzi și cu atât mai grav, clericii care se încred în legea și logica omenească, a „oamenilor de știință, experți”, resping experiența Tradiției Bisericii și credința în Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu prin folosirea măștilor medicale în interiorul bisericilor, evitarea cinstirii prin sărutare a Sfintei Evanghelii, a Icoanelor și a Sfintelor Moaște, prin folosirea lingurițelor de unică folosință pentru Euharistie sau dezinfectarea lingurițelor liturgice deoarece consideră toate acestea ca fiind posibile cauze ale infecției, prin neprețuirea Tainei, adunării euharistice prin Duhul Sfânt în Trupul Bisericii, interpretând comuniunea liturgică a fi o simplă adunare de oameni, se întorc astfel ca niște moderniști la starea anterioară a Noului Testament.
Ei se încred în înțelepciunea umană și resping înțelepciunea și puterea harului lui Dumnezeu. Ei se comportă prostește, potrivit formulării Sfântului Apostol Pavel, fiindcă, deși ar trebui să trăiască duhovnicește, ei se întorc acum la modul de viață carnal și păgân. De aceea, Apostolul Pavel, pe de o parte, îi anatemizează pe cei care denaturează Adevărul, care încearcă să-i convingă pe credincioșii ortodocși de corectitudinea teologică a opiniilor personale eronate, iar pe de altă parte, le amintește că, prin lege, el nu este îndreptățit în fața lui Dumnezeu, căci este încă în robie și că cei ce se nevoiesc prin har în credință trăiesc legea credinței…
Această anomalie nu constituie, cu siguranță, o surpriză pentru cunoscătorii teologiei ortodoxe. Ea este rezultatul învățăturii de credință falsificate, care în loc să se întemeieze pe învățătura patristică și să exprime viața harului în Tainele Bisericii, este cultivată pe baza pozitivismului și compatibilității științifice și se fundamentează în mod clar pe tradiția teologică eretică occidentală, care exultă realitatea istorică aparentă și respinge Adevărul cuprins în Tainele Bisericii.
Dimpotrivă, învățătura Părinților, înțelege adunarea în biserică a fi comunitatea îndumnezeirii mădularelor Trupului lui Hristos, care sunt în legătură cu Hristos, Capul Bisericii. Prezența credinciosului în biserică înseamnă depășirea îngrijorării excesive pentru viața cotidiană și sănătatea fizică, și arată legătură clară prin părtășia conștientă la harul Dumnezeului Treimic trimis de Hristos.
Prin urmare, este iresponsabil și științific, aș spune inacceptabil, ca cineva să nu susțină că în biserici conform Teologiei și învățăturii Părinților, harul comuniunii prin Taine ar fi creat de Dumnezeu Creatorul. Fiindcă așa cum este descrisă această comuniune a îndumnezeirii de învățătura patristică, harul este necreat, adică această energie Dumnezeiască de-viață-dătătoare care, ca un antidot, curățește și înfrânează întreaga realitate creată.
Boala și moartea nu caracterizează Iconomia lui Hristos care revarsă harul prin Tainele Bisericii. Boala afectează pe cei care denaturează Adevărul și neagă energia necreată a harului, datorită faptului că sunt egoiști și încrezători în puterea și autoritatea omului creat.
Frica de moarte se referă la cei care sunt deja morți duhovnicește și pe care îi descrie Domnul Hristos astfel: „lasă morții să-și îngroape pe morții lor!” Moartea duhovnicească se referă la necreștini, la cei nebotezați, care sunt într-o stare neadecvată ca să poată să ajungă la comuniunea prin har cu Dumnezeu. Iar credincioșii rămân fără gustul harului viețuirii în Hristos și dacă evită ”aglomerarea” din biserici, deoarece le percep ca și pe restul adunărilor și manifestărilor sociale, ca o simplă adunare de indivizi.
Astfel, în practică, aceștia neagă comuniunea îndumnezeirii din Biserică ca fiind în Trupul lui Hristos și, prin urmare, se leapădă de Hristos însuși. Dar negarea prezenței active a harului dumnezeiesc în biserici este mult mai gravă și mai condamnabilă decât falsificarea credinței de către erezie, deoarece această negare a lucrării harului în biserici nu este doar o simplă diluare a învățăturilor Bisericii, nu este doar o interpretare eronată a dogmelor, așa cum fac ereticii. Negarea Dumnezeirii lui Iisus Hristos, care se manifestă atunci când ne îndoim și tăgăduim puterea harului Său, și care este, desigur, răstălmăcit prin atribuirea de miracole forțelor fizice ale oamenilor, ca în cazul fariseilor, sau în răstălmăcirea Trupului înviat al lui Hristos, care este Biserica; în maniera în care se întâmplă astăzi în biserici, în epoca Covid-19, înseamnă hulă împotriva Duhului Sfânt și este mai grav decât erezia.
Căci cei ce fariseic, doar poartă numele de creștin, nu încearcă numai să reinterpreteze dogma, așa cum o face ereticul, ci neagă chiar această Taină. Apostatul acesta nu doar că modifică credința în încercarea sa de a o înțelege, ci o neagă prin inversarea Adevărului și atribuirea lucrărilor dumnezeiești calităților și condițiilor firii zidite.
Prin urmare, ereticii își mai pot da seama de erorile logice ale presupozițiilor lor interpretative, își pot schimba concluziile teoretice ale kakodoxiei lor și, în cele din urmă, se pot pocăi.
Însă hulitorii, consideră credința și experiența harului trăită în Biserică ca fiind excesivă și ca o concepție anti științifică și contra realității. Ei neagă astfel prezența harului lui Dumnezeu și prin urmare, rămân nepocăiți. Negarea Dumnezeirii este, prin urmare, un act demonic care se exprimă prin perversiunea spirituală absolută și modificarea existențială a non ființei și non existenței.
Căci blasfemia înseamnă nu numai punerea sub semnul întrebării a dumnezeirii lui Hristos, care este identificată cu prezența Duhului Sfânt în El Însuși, ci și inversarea Adevărului. Acest lucru se datorează faptului că în prezența Sfântului Duh prin care Hristos alungă diavolii și restaurează lumea prin Trupul Bisericii Sale, hulitorii, influențați de puterile demonice văd doar decăderea și moartea, întunecând complet Adevărul și ascunzând prezența harului lui Dumnezeu dăruit nouă prin Revelația Dumnezeiască.
Astfel, atât în trecut, în perioada propovăduirii lui Hristos, cât și astăzi, în vremea noastră, negarea Adevărului revelat și a vieții duhovnicești prin hula împotriva Duhului Sfânt, este întotdeauna interpretat fie în acest fel, fie în perspectiva inversării Adevărului, prin care se tăgăduiește Dumnezeu și se realizează înlocuirea Lui cu ființele zidite. Din această perspectivă, orice manifestare a îndoielii și, prin urmare, a tăgăduirii energiei dumnezeiești necreate, fie prin ezitarea de a primi Sfintele Taine și de a participa la Liturghie, fie prin îndoiala și teama de a evita cultul liturgic și cinstirea Sfintelor Icoane și Moaște, înseamnă potrivit învățăturii Sfinților Părinți, hulă împotriva Duhului Sfânt, care după cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, este de neiertat.
Acest lucru ar trebui să fie de interes pentru creștinii de astăzi și mai ales pentru clerul ortodox, primii în virtutea botezului lor în numele Sfintei Treimi, iar cei din urmă în virtutea hirotoniei lor ca diaconi, preoți și episcopi care sunt răspunzători pentru moștenirea teologică pe care au primit-o. Nu doar că nu ar trebui să hulească pe Duhul Sfânt, întorcându-se, potrivit Sfântului Apostol Pavel, cu nebunie la starea lor de dinainte de botez; dar și pentru a proteja plinătatea Trupului Bisericii de un act atât de hulitor și împovărător pentru viața ei.
Biserica Ortodoxă este un spital ce tămăduiește bolile sufletești și trupești prin Sfintele Taine, iar limitarea accesului creștinilor la Sfintele Taine ne face să pierdem antidotul curăției, vaccinul salvării noastre.
Toate structurile de stat, mass-media, etc., nu intimidați oamenii de a intra în biserică, de a se ruga „Pentru pacea lumii”, în aceste timpuri și așa grele.
Clerul și creștinii trebuie să se adâncească în rugăciune și pentru luminarea minții conducătorilor țării și cei ce au de luat decizii cruciale pentru popor și viitorul lui.
Cu multă durere sufletească și dragoste creștină
+ PETRU,
Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni
