De ce a îngăduit Domnul existenţa săracilor, ar întreba unii dintre oamenii cei mai departe de biserică sau şi dintre cei credincioşi? Pentru binele tău, pentru a-ţi putea ispăşi păcatele şi a te curăţa de ele, fiindcă „milostenia va curăţa păcatele” (Sirah 3, 29). Pentru a ţi-i face pe săraci rugători pentru tine, pentru ca Domnul să se milostivească de tine, fiindcă „cei milostivi se vor milui” (Matei 5, 7).
Dumnezeu putea să ne facă îndestulaţi în toate şi chiar bogaţi, dar atunci L-am fi uitat cu toţii, ar fi sporit şi mai mult în lume trufia, invidia, răutatea şi celelalte asemenea. Şi cât te-ai mai fi fălit dacă Domnul ar fi făcut să te afli îndată printre drepţii Săi! Dar păcatul te smereşte, arătându-ţi cât eşti de neputincios şi de mârşav şi că ai nevoie mereu de Dumnezeu şi de harul Său. Iar săracul se smereşte prin sărăcie şi prin dependenţa de alţii. Dacă săracii se vor îmbogăţi, mulţi, foarte mulţi dintre ei vor uita de Dumnezeu, îşi vor uita şi binefăcătorii, îşi vor pierde sufletele din pricina luxului lumii acesteia. Iată cât de nocivă este bogăţia şi cum întunecă ea ochii inimii!
Sfântul de Ioan Kronstadt
Sursa: Gânduri din Ierusalim
