De ce este smerenia atât de importantă în viața creștinului adevărat?

Smerenia este virtutea de căpătâi, este „piatra cea din capul unghiului” în mântuirea sufletului și este elementul cel mai important ca noi „să fim transformați după chipul Fiului” (Romani 8, 29). Sunt multe scrieri ale Sfinților Părinți care ne vorbesc despre smerenie, dar noi vom înșirui aici doar câteva versete biblice, care ne arată care este valoarea și importanța smereniei. Căci și Sfinții Părinți în scrierile lor despre smerenie, ca și despre toate celelalte lucruri mântuitoare și duhovnicești, au pornit tot de la citatele și scrierile scripturistice.

De la început trebuie să spunem că omul smerit cu adevărat, este totdeauna sub călăuza lui Dumnezeu și prin smerenie te încarci cu mai mult har sau cum zice cuviosul Macarie cel Mare: „nu poți fi smerit, dacă nu ai harul lui Dumnezeu în inima ta și acest har te ajută mai mult și mai mult să te smerești”. Despre aceasta vorbește și următoarele citate biblice: „Răbdând și smerindu-te, Dumnezeu ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi. (Iacov 4, 6).

El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” (Psalmi 25, 9).

„El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin Eu acum!” (Daniel 10, 12).

Cel mai mare exemplu pe care îl avem în ceea ce înseamnă a ne smeri pe noi înșine vine de la Însuși Iisus. În continuare sunt câteva versete care ne arată smerenia adâncă a lui Iisus, și care ne arată cum putem și noi să Îl urmăm.

„Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor. Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu 10, 43-45).

Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.” (Ioan 5, 30).

„Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Iisus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.” (Filipeni 2, 5-8).

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11, 28-30).

Trebuie să ști că smerenia nu înseamnă doar o supunere în fața lui Dumnezeu, ci și o supunere cu gând de mântuire în relație cu oamenii din jurul nostru. Adică ni se cere o atitudine cumpătate și chiar umilitoare cumva, reflectă în gândurile, cuvintele, acțiunile și atitudinea noastră față de toți oamenii. Și iată ce cum ne îndeamnă spre aceasta Dumnezeu prin cuvântul scripturistic:

„Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2, 3-4).

„Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.” (Romani 12, 16).

„Atunci Iisus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!” (Marcu 9, 35).

Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (Ioan 15, 13).

Pentru smerenie primim daruri de la Dumnezeu acum în viața aceasta, dar mai ales suntem răsplătiți cu desăvârșire în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă sunt smerit înseamnă că sunt tot timpul în voia lui Dumnezeu, iar aceste versete Biblice arată faptul că smerenia duce la mari binecuvântări:

„Ferice de cei săraci în duh (adică cei smeriți), căci a lor este Împărăţia cerurilor!” (Matei 5, 3).

Răsplata smereniei este slava şi viaţa veșnică.” (Proverbe 22, 4).

Așadar, să ne străduim să căutăm a împlini sfaturile și povețele scripturistice despre smerenia, ca să avem nădejde și mai mare că ne vom mântui și că vom dobândi prin mila Tatălui Ceresc, viața cea plină de bucurie veșnică.

Arhim. KIRIL Braguța,

Președintele Sectorului Eparhial, Mănăstiri și viață monahală