Nimic nu-l face pe om mai asemenea cu Dumnezeu, decât facerea de bine, chiar dacă Dumnezeu dăruieşte mai bogata, iar omul mai săraca, fiecare, cred eu, după puterea lui. De aceea, să nu trecem cu vederea pe cel căzut. Dumnezeu s-a milostivit de om în cele mai mari lucruri, dând, peste toate, lege, profeţi şi, mai pe urma dându-se pre sineşi răscumpărare pentru viaţa lumii; dând apostoli, evanghelişti, învăţători, păstorilor, tămăduitori, semne minunate, reîntoarcere la viaţă, dărâmare a morţii, biruinţă asupra celui care ne învinsese, împărţiri de Duh Sfânt.
Iar tu omule, de eşti în stare să faci lucruri mari şi prin care se face bine sufletului, nu te da în lături de la facerea de bine celui lipsit. Dacă vezi pe cineva în nevoie, dă chiar mai înainte de a fi cerut el de la tine. Că şi Dumnezeu ne dă multe daruri şi binecuvântări mai înainte de a le fi cerut. Întinde-i hrană celui flămând, dăi o haina celui gol, primeşte-l pe cel străin, mângâi-l pe cel întristat şi îndurerat, adu-i doctorii celui bolnav, leagă-i rănile, întreabă-l câte ceva despre nenorocirea lui, dă-i sfaturi înţelepte despre răbdare.
Dând săracului ceva, îi dai lui Dumnezeu. Iar prin aceasta aduci ca şi cum mulţumire Domnului că eşti dintre cei în stare să faci bine, nu dintre cei care au nevoie de binefacerea altora. Tu cel ce ai stare materială, să te stărui nu doar să fii milostiv, dar osteneştete să te îmbogăţeşti, nu doar cu prisosinţă materială, ci şi cu evlavia; nu numai cu aur, ci şi cu virtute. Fă-te dumnezeu pentru cel lovit de nenorocire, prin imitarea milostivirii lui Dumnezeu. Fii şi tu milostiv, precum şi Dumnezeu a fost şi este milos cu tine.
Sfântul Ierarh Grigorie Teologul
Despre iubirea de săraci
