Scopul vieții noastre este să devenim desăvârșiți și sfinți, fii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Să luăm aminte ca nu cumva de dragul vieții acesteia să ne lipsim de cea viitoare, ca nu cumva din pricina grijilor pământești să neglijăm scopul vieții noastre.
Postul, privegherea și rugăciunea, prin ele însele nu aduc roadele dorite, pentru că ele nu sunt scopul vieții noastre, ci sunt mijloacele folosite pentru atingerea scopului.
Împodobiți-vă cu virtuți! Nevoiți-vă să alungați patimile sufletești! Curățiți-vă inima de toata murdăria și păstrați-o curată, ca să vină Domnul și să Se sălășluiască înlăuntrul vostru, ca să vă umple Duhul Sfânt cu dumnezeieștile Sale daruri.
Copiii mei iubiți, acestea să fie singura voastră preocupare și grijă. Acestea să fie totdeauna scopul și dorința voastră. Pentru acestea să vă rugați lui Dumnezeu.
Să Îl căutați în fiecare zi pe Domnul, însă înlăuntrul inimii voastre, nu în afara ei. Iar când Îl veți găsi, stați cu frică și cutremur, ca Heruvimii și Serafimii, pentru ca inima voastră s-a făcut tron al lui Dumnezeu. Dar ca să-L aflați pe Domnul, smeriți-vă până la pământ, pentru că El se scârbește de cei mândri, pe când pe cei smeriți cu inima îi iubește și îi cercetează.
Dacă te vei nevoi cum se cuvine, Dumnezeu te va sprijini. Prin nevoință ne vedem neputințele, lipsurile și greșelile. Nevoința este oglinda stării noastre duhovnicești. Cel ce nu se nevoiește, nu se cunoaște pe sine însuși.
Luați aminte chiar și la greșelile mici. Dacă din neluare-aminte se întâmplă să păcătuiți, nu deznădăjduiți, ci sculați-vă repede și cădeți înaintea lui Dumnezeu, Care are puterea să vă ridice.
Avem înlăuntrul nostru neputințe și patimi adânc înrădăcinate. Multe dintre ele sunt moștenite. Toate acestea nu pot fi alungate degrabă, nici prin neliniște și întristare apăsătoare, ci prin răbdare și stăruința, cu grijă și luare-aminte.
Întristarea peste măsura ascunde înlăuntrul ei mândria. De aceea este vătămătoare și primejdioasă și de multe ori este provocată de diavol, ca să-l împiedice pe nevoitor în calea lui.
Calea care duce la desăvârșire este lungă. Rugați-vă lui Dumnezeu să vă dea putere! Înfruntați cu răbdare căderile voastre, ridicați-vă repede și nu rămâneți, precum copiii în locul în care ați căzut, plângând și tânguindu-vă nemângâiați.
Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispita. Nu deznădăjduiți dacă se întâmplă să cădeți iarăși în aceleași păcate. Multe dintre ele sunt puternice, atât din pricina firii, cât și din pricina obișnuinței, însă cu trecerea timpului și prin străduință sunt biruite. Nimic să nu vă ducă la deznădejde.
Sfântul Ierarh Nectarie
Sfaturi și învățături
