Unele persoane, vorbind despre Spovedanie, înțeleg doar o acțiune care se face cu câteva zile sau ore înainte de dumnezeiasca Împărtășanie, o acțiune care îi declară vrednici să se împărtășească cu Sfintele Taine, pentru o frumoasă prăznuire a unei mari sărbători bisericești. De obicei, considerăm că trebuie să ne spovedim pentru a ne liniști starea de vinovăție și mustrările de cuget ale conștiinței sau, mai rău, pentru a-L împăca pe Dumnezeu. Desigur, Spovedania este un stadiu al pocăinței, dar dacă ea este despărțită de atmosfera de pocăință în integralitatea ei, atunci nu va aduce rezultate în sufletul omului. Sufletul despre care vorbim aici nu este unul abstract, nici autonom, ci acea realitate care este denumită drept element spiritual al existenței omului și care a fost creat de Dumnezeu. Din acest motiv și terapia sufletului (psihoterapia) este, în realitate, dobândirea și, în același timp, rodul Sfântului Duh.
Căci înstrăinarea de Dumnezeu și depărtarea de El este mai greu de suportat decât chinurile gheenei și, pentru cel ce pătimește aceasta, este mai apăsătoare decât lipsa luminii soarelui pentru vedere, chiar dacă acest lucru nu aduce unei făpturi durere sau neputința de a trăi.
Mitropolitul Hierotheos Vlachos,
Spovedania și vindecarea sufletului
