Nu vă temeţi de boli, chiar şi atunci când suferinţa vă aduce până la hotarul morţii. De vreme ce Dumnezeu este mereu prezent, de ce vă faceţi griji? Îl respirăm pe Dumnezeu, suntem înconjurați de Dumnezeu, ne atingem de Dumnezeu, în chip tainic îl mâncăm pe Dumnezeu. Oriunde ne întoarcem, oriunde privim, Dumnezeu este pretutindeni: în Ceruri, pe pământ, în prăpastie, în pădure, în stâncă, în mintea ta, în inima ta. Aşadar nu vede El ce înduri? Nu vede El că suferi? Spune-i durerile tale şi vei vedea … tămăduire şi în sufletul şi în trupul tău.
Acum stau într-o peşteră. Am aici o linişte minunată. Sunt cel mai fericit om, căci trăiesc fără griji şi mă bucur fără încetare de dulceaţa isihiei.
Dacă harul lui Dumnezeu nu-l luminează pe om, oricât de multe cuvinte i-ai spune nu îi vor fi de folos. El te ascultă puţin, dar în scurtă vreme se întoarce la ceea ce îl ţine rob. Însă dacă împreună cu vorbele tale lucrează îndată şi harul, chiar în acea clipă se petrece o schimbare, după aşezarea sufletească a omului respectiv. Şi de atunci încolo viaţa lui s-a schimbat.
Dacă îi înveţi zi şi noapte pe cei care doar ascultă vorbindu-se despre bine, dar rămân în dorinţele lor rele, chiar dacă le-ai da toată înţelepciunea Sfinţilor Părinţi, ai săvârşi minuni în faţa ochilor lor, este cu neputinţă ca aceia să se folosească. Cu toate acestea, ei vor să vină la coliba mea, ca să stăm de vorbă şi să le mai treacă timpul, fiindcă se plictisesc. De aceea, îmi închid uşa şi eu, cel puţin, pot să am folos din linişte şi rugăciune.
Cercetaţi-vă pentru a vedea dacă se găseşte înlăuntrul vostru această credinţă, sau dacă nu cumva sunteţi mânaţi de înţelepciunea lumii acesteia. Iar dacă lăsaţi toate în mâinile lui Dumnezeu, aţi dobândit credinţa şi, fără urmă de îndoială, veţi vedea că Dumnezeu vă va fi ajutător. Şi aşa, chiar de-aţi avea încercări fără de număr, şi satana v-ar ispiti să părăsiţi credinţa, alegeţi de o mie de ori mai degrabă moartea şi nu vă supuneţi înţelepciunii lumeşti. Astfel, vi se va deschide uşa tainelor şi veţi fi uimiţi să vedeţi cum lanţurile înţelepciunii lumeşti vă ţineau legaţi înainte. Acum veţi zbura cu aripi dumnezeieşti, înălţându-vă deasupra pământului, şi veţi respira aerul cel nou al slobozeniei, de care, desigur, alţii sunt lipsiţi.
Însă dacă vedeţi că înlăuntrul vostru sunteţi stăpâniţi de înţelepciunea lumii acesteia şi în cele mai mici primejdii vă pierdeţi nădejdea şi cădeţi în deznădejde, să ştiţi că încă nu aţi dobândit credinţa şi, prin urmare, nici nădejdea în Dumnezeu.
Cuviosul Iosif Isihastul,
Vieți și cuvinte de învățătură ale Bătrânilor contemporani din Grecia
