Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou a fost unul dintre apărătorii sfintelor icoane din secolul al-VIII-lea. Faptul că astăzi sfintele icoane sunt prezente în bisericile și casele noastre, se datorează și jertfei unor astfel de martiri ai dreptei credințe în Hristos. Sfântul Ștefan este serbat în calendarul ortodox în data de 28 noiembrie.
Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou s-a născut în Constantinopol din părinți creștin, Ioan și Ana, în timpul împăratului Anastasie II (713-715).
Din tânără vârstă se îndeletnicea cu cartea și se afla în toate zilele cu maică-sa la biserica lui Dumnezeu, dându-se pe sine la post și la viață aspră. Pentru aceasta a luat și cinul îngeresc (a intrat în mănăstire), când a fost în vârsta de șaisprezece ani, și de atunci mai mult sporea la duhovniceștile nevoințe, biruind toate pornirile trupului.
Un călugăr îmbunătățit pe nume Ioan, văzător cu duhul, a zis la venirea Sfanțului Ștefan la mănăstire: „Să te binecuvinteze pe tine Dumnezeu, fiule, și să te facă vas ales”. Iar părinților lui le-a zis: „Într-adevăr s-a odihnit Duhul lui Dumnezeu peste copilul acesta”. Fiind deprins din familie cu viața aspră și cu faptele bune, la 30 de ani ajunge să fie ales stareț al Mănăstirii Sfântul Auxentie.
După multe nevoințe, la vârsta de 42 de ani, Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou se retrage într-o chilie atât de mică, încât cei ce au văzut-o au spus că este mai degrabă un mormânt, iar nu locuință de odihnă. Din Sinaxar aflam că „aici petrecea, vara arzându-se și iarna înghețând; iar sub îmbrăcăminte avea trupul încins cu fiare și de la umeri până la mijloc era înconjurat cu alta cingătoare de fier pironit de amândouă parțile și pe sub brațe cu altă cingătoare de fier. Îmbrăcămintea o avea din piele și chiar sfântul culion și analavul cel purtător de cruci, asemenea și sfințita mantie a chipului monahal”.
Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou va lupta împotriva celor ce declarau că icoana este un idol. Este perioada când împăratul Constantin Copronim (741-775) îi persecuta pe creștinii care cinsteau sfintele icoane. Așa se face că multe icoane erau arse, îngropate, sfărâmate sau lăsate în locuri de necinste.
Pentru că nu împărtășea aceeași credința greșită cu cea a imparului (adică mărturisea cu tărie credința în sfintele icoane), Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou este închis într-un loc unde se aflau 342 de monahi, din diverse părți. Unii cu nasurile tăiate, alții cu ochii scoși, alții având mâinile tăiate, că unii ce nu au iscălit actul împotriva sfintelor icoane. Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan cel Nou a organizat închisoarea de la Pretorion că o adevărată mănăstire. Aflând ce se întâmplă, împăratul l-a supus la grele chinuri și bătăi. Unul dintre ucigași, luând un lemn, l-a lovit atât de tare pe Sfântul Ștefan în cap, încât l-a despicat. Și așa și-a dat cinstitul său suflet în mâinile Domnului luând cununa mărturisirii. Cinstitul său trup a fost aruncat de pângăriții aceia în mare.
Văzând creștinii acestă nedreptate au pescuit trupul lui și l-au îngropat cu cinste în locul în care se află și astăzi.
Surse: Creștin Ortodox, Orthodoxwiki.
