Sfânta Domnica († 474) s-a născut în Cartagina, Africa, în timpul împăratului Teodosie cel Mare (379 – 395), din părinţi bogaţi, greci de neam, dar păgâni. Şi-a părăsit casa părintească, a venit la Constantinopol împreună cu alte patru fecioare unde au fost botezate de către Patriarhul Nectarie.
A intrat în monahism şi a fost diaconiţă la biserica patriarhiei. (Slujirea diaconiţelor este menţionată în Sfânta Scriptură de către Sfântul Apostol Pavel -Romani 16, 1; I Tim. 5, 3-10-; acestora li se citea o rugăciune de sfinţire în afara Sfântului altar şi aveau datoria de a învăţa femeile şi fecioarele păgâne cum să se poarte în timpul primirii sfintei Taine a Botezului, cercetau pe cei bolnavi etc.)
Se nevoia în post cu duhovnicești osteneli, pentru care a făcut multe minuni. Căci a mântuit pe niște corăbieri care se înviforau, turnând în mare untdelemn sfințit și astfel a schimbat marea în liniște.
Domnica avea și darul de a prooroci, pentru că a văzut înainte moartea împăratului, despre care l-a și înștiințat. Apoi a văzut pe sfântul înger venind și sfințind firea apelor; precum și alte preamărite taine dumnezeiești i s-au descoperit.
A ridicat o mănăstire lângă Constantinopol şi a trecut la Domnul în timpul împăratului Zenon (474 – 491) la o vârstă înaintată.
