Nu numai păcatele arătate îl supără pe Dumnezeu, ci și cele ascunse și nevădite

Nu numai de păcatele arătate, de curvie, ucidere, furt, lăcomie, bârfire, minciună, iubire de arginţi şi zgârcenie şi de cele asemenea trebuie să se cureţe sufletul creștinesc alegând unirea cu Dumnezeu, curățindu-se cu mult mai mult de cele ascunse, adică de poftă, de slava deşartă, de dorinţa de a plăcea oamenilor, de făţărnicie, de iubirea de stăpânire, de viclenie, de relele obiceiuri, de ură, de necredinţă, de pizmă, de iubirea de sine, de îngâmfare şi de celelalte asemănătoare. Pentru că Scriptura pune păcatele ascunse ale sufletului pe plan egal cu cele din afară, scârbindu-se la fel de viclenie ca şi de ucidere, zicând dumnezeiescul Ioan Teologul: „Cel ce urăşte pe fratele său, ucigaş de oameni este” (I Ioan III, 15) .

Siliţi-vă, zice iarăși scriptura, să faceţi binele spre slava lui Dumnezeu şi nu pentru slava proprie, nici ca unii ce iubiţi cu înfocare laudele oamenilor. Pe unii ca aceştia i-a arătat ca fiind şi necredincioşi, zicând : „Cum puteţi să aveţi credinţă, primind slavă de la oameni şi slava de la Dumnezeu singur nu o căutaţi” (Ioan V, 44). Dar şi Apostolul Pavel ne cere ca toate să le facem spre slava lui Dumnezeu zicând: „Fie de mâncaţi, fie de beţi, fie de faceţi altceva, toate spre slava lui Dumnezeu faceţi” (I Cor. X, 31).

Când se va socoti omul pe sine împlinitor desăvârşit al poruncilor, e vădit că păcătuieşte şi greşeşte mândrindu-se și având părere bună de sine. Căci numai când Duhul lui Dumnezeu va mărturisi împreună cu duhul nostru, după cuvântul lui Pavel, vom fi cu adevărat vrednici de Hristos şi fii ai lui Dumnezeu, nu când ne vom îndreptăţi pe noi înşine, prin părerea de sine. „Căci nu cel ce se laudă pe sine este ales, ci pe care Domnul îl laudă” (II Cor. X, 18). Deoarece când omul se află gol pe dinăuntru de frica lui Dumnezeu, va iubi slava şi va vâna lauda celor serviţi. Iar unul ca acesta a fost descoperit ca necredincios de către Domnul, precum s-a arătat mai înainte spunându-se: „Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii, şi slava cea de la Dumnezeu singur nu o căutaţi?” (Ioan V, 44)

Cuviosul Simion Metafrastul