„Luați jugul Meu…, că este bun și povara Mea este ușoară” (Matei 11, 30)

Ce vrea să însemnă oare ceea ce zice Hristos: „Luați jugul Meu…, că este bun și povara Mea este ușoară” (Matei 11, 30). Dacă „nu luați jugul Meu”, o să vă pricopsiți cu zgarda de fier a satanei, și n-o să vă fie deloc comod, ar vrea să ne spună Iisus prin glasul evangheliei!

Omul nu este așa cum zic orientalii, având în sine o mare putere, putere care este blocată. Nu! Omul nu are putere în sine. Singura putere pe care o are omul este de a se lipi, și lipindu-se să se transforme în ceea ce se lipește. Cum zicea Fericitul Augustin: „Omule, ceea ce iubești, în aceea te vei transforma. Pământ vei fi dacă iubești pământul, lumina vei fi dacă iubești lumina”. Și Hristos pune problema mântuirii tot în termenii aceștia – când a zis: „Nu poate omul să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiți lui Dumnezeu şi lui mamona”. Pentru ca ori pe unul o să-l iubească și pe celălalt o să-l urască, ori de unul o să se lipească și de celălalt o să se lepede. Și în taina călugăriei suntem avertizați înainte de a depune jurămintele: „Ai grija de cine te lipesti și de cine te lepezi!”. Foarte clar! Așa că omul această putere o are: să se lipească de ceva sau de cineva, și lipindu-se să își ia putere de la acela, pentru că omul a fost creat din iubire și iubirea înseamnă relație și înseamnă molipsire.

De aceea a zis Hristos: „Luați jugul Meu… pentru ca este bun”, pentru că omul nu are altă șansă, trebuie să se lipească de ceva sau de cineva. Și tot de aceea a zis Hristos: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea”. Nu pentru că este dur El, ci pentru că asta este situația. Dacă nu te lipești de Hristos, cu siguranță te vei lipi de satana, dar dezlipit nu vei rămâne. Asta să-ți fie foarte clar. Așa că dacă tot trebuie să te lipești, lipește-te de Mine, căci jugul Meu este bun si povara Mea este ușoara. N-a zis ca nu este povara!

Când zice „luați jugul Meu”, gândiți-vă cum arată un jug. În primul rând, jugul este din lemn, nu este din metal sau din niciun material dur. În al doilea rând are două locașuri – doi boi. Dacă ai un singur bou înjugat la jug, e foarte greu să mergi. O să meargă aiurea carul.

Și când a zis Hristos: „luați jugul Meu”, El a zis: Luați jugul în care Eu vă aștept. El deja este înjugat la acest jug și ne așteaptă și pe noi să intrăm, să ne plecăm capul în acest jug. Până nu ne plecăm și noi capul, până nu se completează numărul de doi, nu se face pereche, nu pleacă.

Hristos nu mișca, nu face nimic până nu zicem: „Al Tău sunt, mântuiește-mă!”, „Facă-se voia Ta, Doamne”. Atunci e momentul în care noi ne plecăm capul sub jug. Atunci e momentul în care „căruța” se mișcă din loc, adică atunci e momentul când viața și sufltetul nostru pornește cu adevărat spre rai.

Ieromonahul Hrisostom de la Putna