Inima din care lipseşte Dumnezeu este de piatră, nu are simţăminte sănătoase și este nesimţitoare

Curăţindu-se de patimi prin Harul Duhului Sfânt, omul simte şi înţelege ce înseamnă să iubeşt și să te sfinţeşti. Domnul a spus că cei curaţi sunt binecuvân­taţi si numai aceştia vor vedea fața lui Dumnezeu. Spune Sfântul Iustin Popovici că pentru credinţa şi pentru dragostea pe care omul o ara­tă față de Hristos, Dumnezeu îi dăruieşte Duhul Sfânt. Duhul Sfânt ne curăţeşte vederea ca să vedem cele de nevăzut și să auzim cele de neauzit. Toţi Sfinţii sunt oameni de Dumnezeu însuflaţi, care păstrează înlăuntrul lor pe Duhul Sfânt şi toate ale lor sunt sfinte: gândurile, mişcările, cuvintele, faptele, lucrările. Noi însă, prin păcatele noastre, Îl întristăm şi Îl mâhnim pe Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt, pe Care omul L-a primit dintru început prin Dumnezeieştile Taine ale Botezului şi Mirungerii se dobândeşte printr-o viaţă sfântă şi prin lucrarea sfinţitoare a Tainelor. Duhul Sfânt ne conduce fără îndoia­lă la cunoaşterea deplină. Numai aşa poate omul să-L cunoască pe Dumnezeu cu adevărat.

Cu duhul lumii care-i stăpâneşte pe oa­menii intelectuali, materialiști și fără cele sfinte este imposibil să-L cunoaştem pe Dumnezeu. În Duhul Sfânt Apostolii L-au cunoscut pe Hristos după Cincizecime, L-au iubit fără măsură şi s-au făcut neînfricaţi până la a-şi vărsa sângele pentru El. Luminaţi de Sfântul Duh, Părinţii Bisericii au tâlcuit desăvârşit Sfânta Scriptură. Numai prin luminarea Preasfântului Duh, putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi să ne cunoaştem pe noi înşine.

Oamenii care se cred du­hovniceşti, dar nu cunosc pe Duhul Sfânt, sunt goi pe dinăuntru, plini de tristeţe şi nelinişte, fricoşi, sfâşiaţi, tulburaţi, nervoşi, nemulţumiri, neîmpliniţi, nefericiţi. Lipsit de Duhul Sfânt, omul se îndeletniceşte cu imaginaţia, cu visarea, se iuţeşte, se sălbăticeşte, devine independent şi se proclamă sieşi Dumnezeu. Fără Dumnezeu oamenii sunt în stare de mul­te rele, sunt primejdioşi, sunt târâţi de gândurile de mândrie şi se întunecă în chip înfricoşător. Fără Dumnezeu omul se perverteşte, se distruge. Se face chiar urâtor de om. Fără Dumnezeu toate sunt întunecate şi lipsite de bucurie. Întunecarea minţii are drept consecinţă împietrirea inimii. Inima din care lipseşte Dumnezeu este de piatră, nu are simţă­minte sănătoase și este nesimţitoare.

Vremea de acum este cea mai potrivită pen­tru pocăinţa inimii. Aceasta se izbândeşte prin asceză, prin credin­ţă fierbinte, rugăciune nerăspândită, post cu dreaptă socotinţă, smerenia care înalţă, dragos­te, blândeţe, înfrânare si evlavie. Prin aceste virtuţi evangheliceşti, Duhul Sfânt va da sufletului desăvârşita sănătate. Iar sănătatea sufletească curăţește mintea si luminează inima, astfel încât vom avea gânduri bune, porniri drepte şi cuvin­te pline de înţelepciune.

Monahul Moise Aghioritul,

Omorârea patimilor