Blândețea este o dispoziție pașnică a sufletului care crede cu fermitate și-L iubește pe Iisus Hristos, și care suferă orice rău pe care i-l pricinuiesc oamenii sau viclenia diavolului. Omul blând nu se irită și nu se enervează de împotriviri și piedici, iartă ușor jignirile oamenilor și se roagă pentru binele vrăjmașilor lui, pentru că respectă valoarea lor umană și creștină.
Omul blând nu răsplătește niciodată răul cu răul sau vicleșugul cu vicleșug. Nu se enervează, nu-și înalță glasul său cu sălbăticie atunci când îl vatămă sau îl jignesc ceilalți. Dumnezeu, Părintele nostru obștesc, Căruia Îi greșim mereu, se poartă întotdeauna cu blândețe cu noi. Nu ne pedepsește. Ne rabdă și ne face bine neîncetat. De aceea suntem și noi datori să devenim blânzi, îngăduitori și îndelung răbdători față de frații nostri.
Sfântul Ioan de Kronstadt
Fericirile evanghelice în viața noastră
Editura Sophia, București, 2012
