Fiecare sfânt în parte, care este cinstit de sfânta Biserică, prin viaţa şi minunile sale, ne este o pildă, o călăuză, dar şi un sprijin şi ajutor tuturor creştinilor. Astăzi, fiind ziua de pomenire a Sfintei Mare Mucenice Ecaterina, putem nu doar să medităm asupra faptelor minunate din viaţa acestei sfinte, ci e un bun prilej să reaprindem în noi dorinţa de al urma pe Hristos cu o viaţă curată şi într-un mod jertfelnic.
În mare parte am putea spune că Sfînta Ecaterina este un model de vieţuire creştină doar pentru femei, şi mai cu seamă pentru tinerele fete, viitoarele mirese. Dacă ne raportăm însă la învăţătura Sfinţilor Părinţi, aflăm că sufletul fiecărui om, indiferent de gen. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur menţionează: ,,Mirele Hristos S-a răstignit, de dragul acestei mirese, spălându-i cu Sfânt Sângele Său urâţenia pricinuită de mulţimea păcatelor”. Ca o răsplată pentru Jertfa Mântuitore făcută de Hristos de dragul sufletului nostru, e bine să avem înţelepciunea Sfintei Ecaterina şi să ne împotrivim asemenea ei, înţelepţilor veacului acestuia şi să ne păstrăm sufletul curat ca să avem nădejdea că vom fi luaţi în cămara cea de nuntă din Împărăţia Cerurilor.
Cât de grăitoare pentru fiecare dintre noi este momentul când, Pruncul Hristos din braţele Fecioarei Maria, de pe icoana la care se închina Ecaterina îi spusese: ,,Nu te pot privi că nu eşti botezată”. Unii mai habarnici ar crede că acest moment este doar pentru cei nebotezaţi. Dar oare faptul că suntem botezaţi, dar de multă vreme la biserică nu am mai fost; de mult timp nu ne-am mai spovedit şi împărtăşit; faptul că nu ţinem regulat şi cuviincios posturile; că nu mai citim Sfânta Scriptură; că nu ne mai facem regulat pravila de creştin adevărat; că ne urâm atât de mult; că avem atâtea pofte spurcate în inimă şi în gând; că suntem atât de trândavi; că iubim atât de mult tot felul de desfătări şi, că mai facem multe rele, oare acestea nu-L întristează pe Mirele Hristos, şi nu cumva pentru acestea îşi întoarce Preacurata Lui Faţă de la noi?!? Trebuie să recunoaştem cu cuget smerit şi gând de adevărată pocăinţă că, suntem creştin declaraţi, dar nu practicanţi, sau cum se mai spune în limbajul Sfinţilor Părinţi suntem creştini cu numele, dar nu cu faptele.
Sufletul nostru devine mireasă a lui Hristos nu oricum, ci când se opune sau măcar când îşi doreşte şi încearcă cîtuşi de puţin să se opuie ispitelor ce vin de la trup, de la lume şi de la diavol. Sfânta Ecaterina s-a învrednicit şi a primit inel de logodnă de la Hristos după ce se împotrivise de a se uni în vre-un fel cu mulţimea tinerilor care o curtau de a le fi mireasă.
Din faptul că Sfânta Ecaterina nu dorise să se căsătorească cu oricine, e bine ca tinerii, dar mai ales tinerele fete, să înţeleagă că, a te căsători e un lucru care necesită multă chibzuinţi şi dreaptă socoteală, căci nu te poţi căsători cu oricine. Spunea părintele Nicolai Tănase: ,,Cum poţi crede că va fi un tată bun la copii şi un soţ iubitor, cînd el în momentul prieteniei te înşeală, te minte, nu se comportă bine şi frumos cu tine. Da, sunt şi excepţii, când dintr-un tînăr zăpăcit poate să ajungă şi un soţ bun, dar asta foarte rar”.
Dacă îl vezi, mai nou cu părere de rău, dacă o vezi că, fumează, se îmbată, înjură, se droghează, se destrăbălează, chieltuie bani la jocuri de noroc, şi dacă după un timp de prietenie în urma unor rugăminţi şi insistări vezi că nu se schimbă şi nici nu-şi doreşte vreo schimbare, ar fi bine să nu vă căsătoriţi cu o asemenea persoană.
Foarte frumos şi adevărat consemna Mitroloitul Augustin Kandiotis pentru greci, iar eu aş spune că este valabil şi pentru creştinii tuturor popoarelor. Iată ce a spus mitropolitul de 104 ani: ,,Sfânta Ecaterina, este mustrare mai întâi pentru femeile a căror minte le este la frumuseţea trupească şi nu se îngrijesc de cea sufletească. În al doilea rând este o mustrare pentru bărbaţii care se dovedesc inferiori femeilor. Iar în al treilea rând este o mustrare şi pentru clericilor, deoarece nu aducem suflete aproape de Hristos cum a făcut Sfânta Ecaterina, care a adus la creştinism prin a ei cuvinte înţelepte, dar mai ales prin dragostea ei faţă de Hristos, 325 de creştini care au primit şi cununa muceniciei.”
Închei cu nădejdea şi dorinţa ca, întăriţi fiind de rugăciunile Sfântei Mare Muceniţe Ecaterina, dar şi călăuziţi de faptele minunate din viaţa ei, ne vom strădui, cu atît mai mult că suntem şi în perioada acestui sfânt şi binecuvântat post, să facem din sufletul nostru prin post, însoţit de spovedanie, rugăciune, împărtăşanie şi fapte bune, după cum spune cuviosul Serafim al Sarovului: ,,o mireasă asemenea fecioarelor înţelepte, care înţelepte şi împodobite fiind au intrat cu Mirele Hristos la nuntă.”
Prot. Ştefan RÎMBU
