Începutul construirii unei legături durabile între tinerii zilelor noastre și Biserică nu începe din cărți și conferințe, ci trebuie să identificăm problemele cu care se confruntă tinerii, apoi să găsim soluții și răspuns la întrebarea: CUM îi aducem pe tineri în Biserică? Și legat de această întrebare mai apare una, tot atât de importantă: De ce să vină tinerii la biserică?
Este foarte important ca noi cei de azi, de la teologi la clerici mai ales, să nu dezvoltăm o teologie de subsol, paralelă cu viața Bisericii și mai grav decât atât ruptă de viața bisericească. Se scriu multe cărți despre tineri, însă puține despre tineri în contextul vieții bisericești. Se țin conferințe cu și despre tineri, se pun o sumedenie de întrebări, dar rareori se arată cum trebuie aduși efectiv tinerii în Biserică. Roada teologiei de școală în zilele noastre se cuantifică în tratate academice cu note de subsol mult mai stufoase decât conținutul în sine, (să nu înțeleagă nimeni că sunt împotriva expunerilor academice și a conferințelor).
Teologia de astăzi trebuie să fie trăire pură a vieții Bisericii, care este singura cheie de rezolvare a enigmelor tinereții.
Teologia de astăzi s-a transferat din Biserică în sălile de conferință, după cum spune Ch. Yannaras, și într-adevăr se teologhisește frumos despre tainele credinței, despre dogme, se vorbește despre problemele actuale, dar într-o manieră detașată și care, parcă nu îi înglobează pe tineri, îi plasează înafara abordării acestor taine în viața lor. Nu e cazul să elaborăm filosofii complicate și strategii misionare ce sună bine în fază de proiect, dar nu sunt viabile și aplicabile, ci să redobândim acea simplitate a chemării: Vino și vezi!, a stârnirii curiozității și a accentuării faptului că în biserică te întâlnești cu Cel pe care lumea nu Ți-l oferă, adică te întâlnești cu Hristos și mai mult decât atât ți se oferă ceea ce în tumultul lumii nu primești niciodată, adică împărtășirea reală cu/de Hristos. Teologia actuală, în concordanță cu cea a Părinților, trebuie să aibă un efect vizibil, o teologie care cheamă la ortodoxie și se ancorează în ortopraxie. Întrebam mai sus: de ce să vină tinerii la biserică? să vadă Cine este acolo, să primească ceea ce clubul, cercul de prieteni și viața de noapte nu poate oferi, adică Trupul și Sângele Mântuitorului. Să vadă Modelul suprem, despre Care mass-media a uitat să vorbească și L-a înlocuit cu false modele ce promovează non-valori.
Ca să poți vorbi despre TINERII ȘI BISERICA trebuie mai întâi să-i cunoști pe tineri, fiecare preot în parohie să-și cunoască tinerii enoriași și să nu-i mai abordeze la grămadă cu ceilalți credincioși mai în vârstă, ci aparte.
E creștinește să te curățești de patimi și să te eliberezi de viciile ce-ți pot degrada tinerețea; asta e important să îi facem pe tineri să înțeleagă. Însă cum ? Aici intervine al doilea aspect al problemei: TINERII ÎN BISERICĂ. În primul rând ca să putem vorbi de tineri în biserică/Biserică, trebuie să fim ancorați într-o serie de activități care-i arată pe tineri ca și parte activă a vieții parohiale (spovedanie, cateheză, seri de film, discuții, etc).
Știm cu toții că prin Botez devenim membrii ai Trupului lui Hristos, prin Botez, în sens mistic, toți sunt membrii ai Bisericii, dar nu toți sunt activi, de aceea în parohie o prioritate misionară trebuie să fie menținerea tinerilor ca mădulare vii ale Trupului lui Hristos-Biserica.
Tinerii în Biserică este o expresie ce presupune perpetuarea relației tineri-Hristos și ancorarea acestora în viața bisericească, iar fermentul în această relație enunțată este preotul paroh.
