Sfântul Pavel scrie că se întristează pentru aceia al căror pântece este dumnezeul lor (Filipeni 3, 18-19). Aceștia sunt creștinii botezați care fac din plăcere propriul zeu. Potrivit Sfântului Pavel, acești creștini Îl răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu asemenea celor ce L-au străpuns printr-o viață de păcat după ce am devenit creștin. Când Sfântul Pavel vorbește cu filipenii, el nu se referă la o chestiune de credință, ci la o chestiune de stil de viață. El vorbește cu creștinii botezați care trăiesc pentru pântecele lor, care își fac din pântece dumnezeul lor. Duc o viață care nu se potrivește cu ideea de luare a crucii din Evanghelie.
Cel de-al doilea exemplu a ceea ce înseamnă să-L străpungi pe Hristos vine din viața Sfântului Petru, Arhiepiscopul Alexandriei, care era contemporan cu ereticul Arie. Arhiepiscopul Petru a avut o viziune în care L-a văzut pe Hristos ca un copil cu haina sfâșiată pe jumătate. Sfântul Petru a fost foarte tulburat și a strigat îngrozit: „Mântuitorul Meu, cine Ți-a sfâșiat haina?” Domnul i-a răspuns: „Acel nebun, Arie”.
Vedeți ce înseamnă să-L străpungi, să-L împungi pe Hristos? Inițial, doar o singură persoană L-a străpuns pe Hristos sub Cruce, din porunca Sinedriului. Acum, însă, toți oamenii de-a lungul istoriei și din timpul nostru (bineînțeles, sperăm că niciunul dintre dumneavoastră nu este inclus printre aceste persoane) va recunoaște într-o zi: „Am străpuns Trupul lui Hristos, L-am străpuns pe Hristos prin faptul că m-am lepădat de El”. Lepădarea poate proveni din învățături greșite sau din practica zilnică a viețuirii creștinești greșite.
Arhim. Athanasie Mitilinaios,
Omilii la Cartea Apocalipsei vol. I
