Mitropolitul grec Ierotei Vlahos spune: „Fără Hristos nimeni nu poate să lupte în viaţa duhovniceacă”. Continuînd acest gînd al vestitului teolog vom spune că fără Hristos nu doar în viaţa duhovnicească, ci în general vorbind nu vom avea mari realizări şi rezultate bune, căci însuşi Iisus a spus: „Fără de Mine nu puteţi face nimic”. Astăzi cînd avem în faţa noastră atîtea încercări de ordin spiritual şi material, căroroa trebuie să le facem faţă, ne întîlnim cu diferite cazuri de desperare. Nu încercările cotidiene sunt mari şi grele, ci oamenii de azi sunt mici în cele sufleteşti şi de aceea se tulbură, iar mulţi chiar devin disperaţi. Soluţia cea mai bună ca să devenim mai puternici, şi să facem faţă încercărilor şi greutăţilor este să ne unim cu Hristos prin Împărtăşire.
Domnul Hristos a spus: „Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu rămîne întru Mine şi Eu întru el”. Iată că unii cu bună ştiinţă, alţii fără ştiinţă neglijeză acest mare dar şi această mare binecuvîntare. Cu toate că avem atîtea biserici şi mănăstiri unde am pute să mergem pentru a ne uni cu Hristos prin împărtăşire, majoritatea oamenilor se împărtăşesc foarte rar. Această problemă nu e una nouă, doar că astăzi am pute să spunem că e mai gravă. Sfîntul Ioan Gură de Aur în a treia omilie la epistola către Efeseni spune: „Văd că aveţi multă neorînduială faţă de Împărtăşanie. În zilele de sărbătoare nu vă împărtăşiţi şi acesta e un obicei rău la voi. Zadarnic se face Liturgia dacă nu vă împărtăşiţi. Zadarnic stăm în faţa Altarului dacă nu ne împărtăşim. Zici că nu eşti vredinic de împărtăşanie? Nu eşti vrednic nici de celelalte daruri ale Liturghiei, căci toate sunt sfinte şi tainice. Dar mai rău ca aceşte sunt cei care nici nu vor să vină la împărtăşanie. Preotul te cheamă, iar tu nu vii să te împărtăşeşti. Pe mulţi nu-i împedică nici boala, nici serviciu, ci sunt doar nesimţitori şi leneşi. Oare în felul acesta putem crede că avem nădejde de mîntuire?”. Sfinţii Apostoli la Sinod au hotărît în canonul 8 următoarele: „Dacă cineva nu se împărtăşeşte cînd se săvîrşeşte Liturghia, să spună pricina, şi de va fi binecuvîntată să fie iertat, iar de nu are pricită să se afurisească”. Atît din aceste învăţături cît şi din toate celelalte care sunt despre Sfînta Împărtăşanie, vedem că Împărtăşania nu-i o tradiţie sau un obicei care trebuie împlinit doar în posturi, aşa cum este perceput în mod greşit astăzi, ci împărtăşirea este un mod de viaţă creştin. De aceea şi spune un duhovnic: După cum şi cît ne împărtăşim se vede cum îl iubim pe Hristos şi ce fel de credincioşi suntem.
Credincioşi dacă ar conşteintiza că Împărtăşania este cu adevărat Trupul şi Sîngele lui Hristos, ar veni şi mai des la împărtăşire şi în primul rînd mai pregătiţi. Căci pe lîngă faptul că Sfinţii Părinţii ne îndeamnă să ne împărtăşim cît mai des, în aceeaşi măsură ne cer să fim şi cît mai pregătiţi duhovniceşte. De aceea şi preotul zice cînd iesă cu potirul: Cu frică, cu credinţă şi cu dragoste apropiaţi-vă.
În aceste cuvinte se cuprinde toată învăţătura cum trebuie să venim la îmărtăşanie. Mai întîi ni se cere frică, adică evlavie, cucernicie, umilinţă, că aşa cum spune cuviosul Paisie Aghioritul: venim la Hristos nu la orcine. Apoi să avem credinţă, că ceea ce consumăm la împărtăşanie nu-i doar pîine şi vin, ci e Trupul şi Sîngele lui Hristos şi să avem credinţă că ne unim cu El. Iar apoi ni se cere să avem dragoste, adică să nu venim doar din motiv că mi-a zis mama, bunica sau preotul, să nu venim la împărtăşire doar că e post, ci vin să mă împărtăşesc, deoarece îl iubesc pe Hristos şi dragoste am să fiu unit sufleteşte cu El. Dacă venim la Sfînta Împărtăşane nepregătiţi fără frică, fără credinţă şi fără dragoste, e un lucru primejdios nu doar pentru suflet, ci şi pentru trup. Ca o dovadă a celor spuse avem mărturia Sfîntului Apostol Pavel spunînd: „De aceea la voi mulţi sunt, bolnavi, mulţi sunt săraci şi mulţi mor de tineri, că vă apropiaţi nu cum se cuvine de trupul şi sîngele lui Hristos”.
Părintele Ioannis Romanidis, învăţînd despre împărtăşire spune: „Dacă suntem pregătiţi cum se cuvine, Sfînta Împărtăşire devine pentru noi lumină şi întărire, dacă nu suntem pregătiţi devine osîndă şi foc pentru veşnicie”.
În concluzie vom spune că, dacă dorim să devenim sufleteşte mai puternici şi să avem răsplată cerească totodată, să nu neglijăm Sfînta Împărtăşanie. Şi să ne mai gîndim la ceva important, dacă Împărtăşania este hrană pentru suflet, de ce oare îl hrănim atît de rar, oare noi am pute să fim vii mîncînd doar odată pe an sau de cîteva ori.
Preasfinţitul PETRU
Episcop de Ungheni şi Nisporeni
