Precum bolnavul biruit de multe dureri şi boli şi suferind de răni purulente, ruşinîndu-se de doftori şi acoperindu-şi rănile, îşi pricinuieşte lui-şi vătămare şi durere şi chin, aşa cel ce a păcătuit, înţepat de conştiinţa sa, suferind durerile, rabdă, nu vrea să-și arate duhovnicului ranele lui sufletesti. Și toată rana nouă şi proaspătă se vindecă uşor, dar de se învecheşte, e grea şi de nevindecat. Iar cel ce a păcătuit este bolnav şi patimile şi căderile în păcat sunt răni şi plăgi. Iar doctor este duhovnicul, iar alifiile şi mijloacele de ştergere şi de ardere sunt postul şi privegherea şi culcatul pe jos.
Precum mortul e mâncat în mormânt de viermi şi din el curge mult miros urât, aşa şi creștinul care a păcătuit şi nu s-a mărturisit, e mâncat de multe gânduri rele şi urâte. Şi precum din mort iese un miros urât, încât se adună fiarele, dar de a fost miruit trupul mortului, nu se ating de el, nici nu se răspândeşte din el un miros urât, aşa şi de cel ce s-a mărturisit, nu se ating de el gânduri de deznădejde de lenevie şi întristare.
Precum mărăcinele ce înfăşoară pomul usucă rodul lui, şi precum viermele mănâncă lemnul şi molia haina şi rugina fierul, aşa şi păcatul usucă şi veştejeşte pe cel ce nu se mărturiseşte.
Avva Isaia Pusnicul
Filocalia, vol. XII
