Duminică, 23 septembrie 2018, cu binecuvântarea Preasfințitului PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, în incinta Episcopiei s-a desfășurat un seminar, intitulat: Credința- virtute nevăzută lucrătoare permanent, de către Președintele Sectorului Eparhial, Activitate Pastorală pentru Tineret, Ioan GAJIM!
Ce este Credința? Cea mai frumoasă definiție ne-o dă Sf. Apostol Pavel, în Evrei 11:1: „Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Ce repercusiuni are ea în viața omului, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu? Care sunt metodele pentru a întări această Virtute și cum ea îl determină pe om să creadă în ceea ce nu vede și să nădăjduiască în ceea ce Hristos-Domnul a făgăduit celor ce-L vor urma pe El?- la aceste întrebări și nu numai, tinerii prezenți au aflat răspunsurile!
Credința este prima din cele 3 Virtuți numite Teologice! Dacă despre Dragoste știm de la Apostolul Pavel (cf. 1 Corinteni 13:8) că nu cade niciodată și se face lucrătoare dincolo de mormânt, Credința și Nădejdea îl ajută pe om în viața pământească, în relația sa cu semenii!
Credința este Rădăcina, Nădejdea este Tulpina, iar Dragostea este Coroana vieții religioase a creștinului! Virtutea Credinței se face lucrătoare numai dacă omul, ca ființă înzestrată cu liber arbitru, își îndreaptă voința sa către Dumnezeu. Iar Dumnezeu, „Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea” (2 Corinteni 1:3) trimite și harul Său necreat, mântuitor, pentru a-i deschide ochii sufletului, ca el să creadă și să aștepte împlinirea cuvintelor mântuitoare!
Credință puternică și așteptare nemăsurată a avut și patriarhul Avraam, dar și femeia canaaneancă, căreia Mântuitorul i-a spus: „O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești” (Matei 15:28).
Credința mută munții, topește gheața sufletului năpădit de iarna păcatelor, desțelenește pământul inimii pentru a primi sămânța cuvântului dumnezeiesc și înmoaie inima împietrită! Dar nu putem vorbi despre autenticitatea Credinței dacă ea nu se manifestă, pentru că „Credința fără fapte moartă este” (Iacov 2:20)!
Omul este liber să creadă sau nu, dar dacă crede, trebuie să arate și prin fapte! El este răspunzător de atitudinea pe care o ia față de chemarea lui Dumnezeu! Iar dacă răspunde afirmativ acestei chemări, el trebuie să-și deschidă larg ușa inimii pentru a-L primi pe Dumnezeu! „Cel ce crede și se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi˝ spune Mântuitorul în Evanghelia după Marcu 16:15-16. Hristos-Domnul cheamă, dar nu forțează, propune dar nu impune… Doar dacă omul va vrea, va intra întru bucuria Domnului său (cf. Matei 25:21; 23), iar dacă nu va vrea, singur se va osândi la nefericire și fața Domnului în veci nu o va mai vedea!
Tânărul de astăzi, care are acces la literatură duhovnicească cum nu au avut înaintașii noștri, se poate încrede în faptul că aceasta e de ajuns? Nu, desigur! Trebuie să aibă în sufletul său mugurii Credinței, care să crească de la lumina Soarelui Dreptății (cf. Maleahi 3:20) și de la apa limpede din izvorul adevărurilor de credință propovăduite de Sfânta Biserică. Tânărul trebuie să se gândească neîncetat la cuvintele Sf. Ap. Pavel, care spune că: „Fără credință, dar nu este cu putință să fim plăcuți lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că Se face răsplătitor celor care Îl caută” (Evrei 11:6).
După ce au aflat Ce este Credința, tinerii prezenți au aflat care sunt însușirile ei și păcatele împotriva Credinței. Astfel:
- din punct de vedere al Conținutului, Credința trebuie să fie universală! Adică creștinul trebuie să creadă cu toată inima sa în adevărurile propovăduite de Biserică, pentru că acestea s-au arătat veridice în decursul trecerii atâtor veacuri!
- Din punct de vedere al Certitudinii: Să fie o convingere absolută, statornică și mărturisitoare.
- Din punct de vedere al Acțiunii: să fie vie și lucrătoare în dragoste.
Păcatele împotriva Credinței sunt 8 la număr:
- Scepticismul – este o îndoială cu privire la adevărul revelat, fie în toată revelația, fie numai în o singură învățătură.
- Indiferentismul religios – este nepăsare față de cele religioase și socotirea tuturor religiilor ca deopotrivă de adevărate sau deopotrivă de false.
- Necredința – este lipsa totală a credinței, fie a credinței creștine, fie a credinței religioase, în genere.
- Erezia – este abaterea de la unul sau mai multe adevăruri de credință ale Bisericii.
- Schisma – este o abatere de la disciplina Bisericii.
- Apostazia – este lepădarea totală de credința creștină, fie prin acceptarea unei religii necreștine, fie prin renunțarea la orice religie.
- Superstiția – este o credință deșartă.
- Bigotismul – este reducerea credinței la formă, la actele de cult. Bigotul este atent la cele din afară, uitând că esențialul este inima, din care ies și cele bune și cele rele.
Pe toate le face posibil Credința, căci Mântuitorul spune că nimic nu este cu neputință celui care are Credință (cf. Matei 17:20)! Dorim ca informațiile duhovnicești puse la inimile tinerilor să sporească Credința pe care trebuie s-o aibă și să cugete permanent la cuvintele prorocului Isaia, care a zis: „De nu veți crede, nici nu veți înțelege”!
