Credința ocupă un rol foarte important în viața fiecărui creștin ortodox. Prin credință, omul își educă sufletul și inima pentru Împărăția Cerească a Bunului Dumnezeu. Viața omului se aseamănă cu valurile mării neliniștite. Aceste valuri deseori aduc încercări, probleme, ispite și diferite circumstanțe. Însă ele nu trebuie să slăbească credința sau să o stingă, fiindcă credința este ca o lumină divină, care luminează sufletul în orice zi, în orice moment, fiind o forță enormă, în fața căreia nu rezistă întunericul. În Sfânta Scriptură găsim următoarele cuvinte: „Întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară” (1 Ioan 2,8). Credința poate fi numită lumină adevărată a sufletului. Și Evanghelia ne menționează: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).
În zilele noastre tot mai des întâlnim persoane care nu cred în Dumnezeu; de fapt, nici nu doresc să creadă în El. Unii neagă existența Domnului, fiindcă așa e mai ușor de a întreptăți greșelile comise și, în viziunea lor, dispare responsabilitatea pentru răul comis. Alții au ajuns și la mai rău, nimerind în capcana celui viclean: disprețuiesc credința, disprețuiesc Sfânta Biserică, disprețuiesc viața bisericească, disprețuiesc pe Dumnezeu, se râd de oamenii credincioși, nu respectă cele sfinte. Toate acestea nu trebuie să slăbească credința noastră, ci să o întărească. Înseamnă că suntem pe calea cea dreaptă, căci „împărăția cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11, 12). E necesar să depunem tot efortul pentru a fi mai aproape de Creatorul Cerului și al pământului, e necesar să fim cu adevărat ucenici ai lui Hristos. Dumnezeu vede inimile noastre, știe toate gândurile noastre, vede străduința noastră, vede încercarea noastră de a-l urma. El se află aproape de noi, este gata să ne ofere sprijin și alinare.
Trăim într-o perioadă când nici nu observăm cum trece timpul. O zi o schimbă pe alta, anii trec foarte repede. Zilele noastre ne oferă toate comoditățile, libertate în acțiuni. Trebuie să găsim timp și pentru suflet. Trupul primește toate cele necesare, însă trebuie să avem grijă și de suflet. Rugăciunea este hrana sufletului; din acest motiv trebuie să ne rugăm. Sfântul Antim din Chios zice despre rugăciune: „Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să urce spre ceruri și-i dăruiește harisme dumnezeiești”.
Omul credincios trăiește cu nădejdea creștină, așteptând cu încredere împlinirea tuturor bunătăților făgăduite de Dumnezeu oamenilor care fac voia Lui, având o viață curată. Sfântul și Dreptul Ioan de Kronștadt ne menționează: „Iată mijloacele care garantează nădejdea creștină: rugăciunea, mai cu seamă cea deasă, mărturisirea sinceră a păcatelor, când ne rugăm, citirea deasă a Cuvântului lui Dumnezeu și mai ales împărtășirea cât mai deasă cu De-viață-făcătoarele Taine, cu Trupul și Sângele lui Hristos”. Trebuie să găsim timp pentru a frecventa sfânta biserică, pentru a participa la sfintele slujbe, pentru a citi Sfânta Scriptură, pentru a ne împărtăși cu Trupul și Sângele lui Hristos, spre iertarea păcatelor și viața de veci. Prin Sfânta Scriptură, prin glasul Bisericii, prin scrierile sfinților părinți, prin viețile mucenicilor și mărturisitorilor, Domnul ne îndeamnă să avem o viață pământească curată, care ne va face părtași ai vieții veșnice.
Trebuie să ne ferim de rău și de păcate nu pentru frica pedepsei care va urma de la Domnul, ci pentru că, prin faptele rele și mod de viață necuviincios, noi întristăm pe Bunul Dumnezeu. El ne iubește, are grijă de noi toți, ne oferă zile noi pe acest pământ. Pentru mântuirea neamului omenesc, Atotputernicul Dumnezeu s-a Întrupat, a pătimit pe Cruce, a murit, a Înviat a treia zi din morți și S-a Înălțat cu slavă la ceruri. Hristos Mântuitorul a pătimit pentru fiecare din noi și ne-a izbăvit din robia păcatului, oferindu-ne bucuria veșnică de a fi moștenitori ai raiului.
Trăim într-o perioadă în care toate bisericile sunt deschise și așteaptă pe oameni la rugăciune, într-o perioadă când credința ortodoxă nu este prigonită. Din acest motiv, trebuie cât mai des să ne gândim la Dumnezeu, să avem o viață bineplăcută Domnului, să împlinim voia Împăratului Ceresc, să întărim credința în inimile noastre. Adevărate și frumoase sunt cuvintele Sfântului Ierarh Ignatie (Briancianinov): „Un singur lucru este necesar pentru mântuire: credința, dar credința ca lucrare, nu ca sentiment sau părere”. Credința ne face părtași ai vieții veșnice.
Ipodiaconul Serghei TULBURE
