Vorbind în general despre colindele de la Naşterea Domnului, ele sunt valoroase pentru bogatele idei morale şi sociale pe care le exprimă, vrând prin aceasta parcă să-l facă pe om mai bun, mai conștiincios, mai responsabil în fața marea sărbătore a Naşterii Domnului, aşa cum se aude în multe colinde:
De sărbătoare-acum
Tot omul să fie bun.
dar şi prin cuvintele:
Scoală gazdă nu dormi
Că nu-i vreme de dormit
Da-i vremea din podobit.
Colindul religios însă este socotit oarecum mai important, întrucât el reprezintă, prin mesajul său o manifestare a unei bucurii de viaţă, a unei speranţe de mântuire aşteptată de mult timp, aşa cum vedem redat în versurile unei colinde:
Nouă azi ne-a răsărit
Mesia cel mult dorit.
Sau în alt colind auzim expusă aceeaşi bucurie:
Praznic luminos, strălucind frumos
Astăzi ne-a sosit şi ne-a-nveselit
Că Mântuitorul şi Izbăvitorul
Cu trup s-a născut.
Colindele religioase oglindesc și tinderea sufletului uman spre cele veșnice, spre cele de sus, prin versuri ca acestea „sus în slava cerului”, „sus spre Răsărit”, „colo sus și mai în sus / lângă Domnul meu Iisus”.
Colindul religios îl are, sau ar fi mai bine să zicem că, trebuie să-L aibă, în centru pe Iisus Hristos, redându-I întruparea, apoi naștere, iar prin aceasta să ne conducă peste veacuri spre peștera din Betleem. Colindele au fost şi rămân a fi un fel de Evanghelie popular. De exemplu cuvintele:
Când te-ai născut Iisuse
Şi îngerii de sus
Cântare minunată
A păcii ţi-au adus,
sunt o reflectare a ceea ce relatează capitolul 2 din Evanghelia Sfântului Apostol Luca. Iar capitolul 2 din Evanghelia Sfântului Apostol Matei, se reflectă în colindele La Betleem colo-n jos, Trei crai de la răsărit, Steaua sus răsare, Praznic luminos şi altelea, care cuprind în sine teme evanghelice ca, Venirea magilor din Răsărit, Fuga în Egipt a Pruncului Iisus, Uciderea pruncilor de către Irod.
Întrucât colindul religios este în mare parte inspirat din Biblie, iar nucleul acestuia fiind Naşterea Mântuitorului, acest gen de colinde vor rămâne şi mai departe icoane de mare preț în altarul spiritual al Bisericii noastre Ortodoxe.
Creștinul de altădată era probabil mult mai aplecat spre profunzimea sărbătorii Nașterii Domnului, fiind conștient că marea sărbătoare prilejuită de Nașterea lui Iisus, nu a fost un eveniment oarecare petrecut odată, ci e ceva foarte actual, întrucât de fiecare se zicea:
Astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos.
Apoi mai ziceau:
Copilule cu suflet blând
Te naști și azi ca orișicând
De mii de ani copil sărman
Tu vii în lume an de an.
Iar imnograful Bizanțului Cuviosul Roman Melodul cânta: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște”, credea în acel ,,astăzi” ca într-un moment tot atât de real ca și acela din Betleem.
Următoarele cuvinte:
Iată vin colindători
Și v-aduc pe Dumnezeu
Dumnezeu Adevărat,
reflectează profunda conștientizare, a celor care umblau cu colindatul, că nu duc doar o veste oarecare, ci îl duc oarecum pe Hristos cel ce s-a născut.
Astfel, putem deduce că, întrucât colindul este în mare parte inspirat din Biblie, iar nucleul acestuia fiind Naşterea Mântuitorului, colindele vor rămâne şi mai departe icoane de mare preț atât în conştiinţa poporului creştin, cât şi în altarul spiritual al Bisericii noastre Ortodoxe.
Prot. Ştefan RÎMBU
