Preacucerniţi Părinţi Protopopi ai Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni,
Vreau să vin către Sfinţiile Voastre cu o menţionare şi un îndemn, în urma unor afirmaţii ale Prim-ministrului Rep. Moldova, Dnul Ion CHICU, desprinse din declaraţia sa de presă din 27 aprilie, 2020.
Printre altele, Dnul CHICU, în declaraţia de presă spune: „Pe parcursul zilei de ieri, adică pe 26 aprilie, în Duminica Tomei, 816 lăcaşuri sfinte s-au abţinut de la slujbele divine, iar în 564 s-au desfăşurat slujbe divine…”. Nu ştiu cât de corectă este informaţia Dnului Prim-ministru, dar pentru mine ca arhiereu, ca păstor duhovnicesc al turmei cuvântătoare ce mi-a fost încredinţată, această informaţie îmi provoacă o durere sufletească foarte mare. De aceea, binecuvintez, ca Sfinţiile Voastre, Părinţilor Protopopi, să-mi prezentaţi printr-un raport, până pe 1 mai 2020, în care parohii din cuprinsul Eparhiei noastre nu au fost săvârşite Sfintele Liturghii în duminica trecută, pe 26 aprilie, dar şi-n alte sărbători şi duminici, de când s-a instaurat starea de urgenţă în ţara noastră în urma apariţiei acestei epidemii şi din ce cauză nu s-au săvârşit.
Chiar dacă avem din partea Autorităţilor de Stat această decizie de a săvârşi sfintele slujbe în conformitate cu restricţiile impuse, totuşi nu ne-au interzis categoric să oficiem slujbele divine. Cu atât mai mult, nu aţi primit din partea mea, ca ierarh al locului, vreo decizie de a nu sluji. Din contra, în toate articolele pe care le-am scris în această perioadă, întâi de toate veneam cu îndemnul către toţi slujitorii de a săvârşi sfintele slujbe cu regularitate. Doar şi Autorităţile Statale au permis ca în biserici, la oficierea sfintelor slujbe să fie prezent preotul şi personalul bisericesc, plus 3 credincioşi.
Ne conformăm deciziilor statului, dar oare pentru noi ca slujitori nu sunt mai presus legile şi poruncile divine? Mai mult decât de autorităţi, noi trebuie să ne temem de Dumnezeu, că doar Lui îi slujim. În perioadele nu chiar îndepărtate, mult mai grele ca cele de acum, preoţii slujeau cu râvnă, prin peşteri, prin păduri, chiar şi prin închisori, când în loc de Sf. Prestol, se săvârşea Sfânta Liturghie pe pieptul unui martir în viaţă. Dar astăzi noi, chiar la o uşoară adiere de vânt să cedăm cu totul? Având posibilitatea să slujim totuşi în biserică, noi nu săvârşim Sfânta Liturghie. Oare aceasta nu e un păcat grav? De ce nu observăm cum mânia lui Dumnezeu vine peste noi, prin diferite cataclisme naturale: secetă, cutremure. Doar ştim, după cum spun Sfinţii Părinţi, că Sfânta Liturghie e cea care ţine omenirea. Doar prin Sfânta Liturghie ajunge rugăciunile noastre la Dumnezeu ca să se milostivească de noi păcătoşii.
Trebuie să conştientizăm că prin atitudinea pe care o avem faţă de sfintele slujbe şi prin râvna noastră faţă de cele sfinte, suntem cu toţii testaţi cât de adevăraţi apărători ai bisericii şi mărturisitori ai credinţei suntem. De ce lăsăm atât de uşor mâinele în jos? Ne este frică doar de Dnul CHICU şi agenţii de poliţie, dar de Dumnezeu şi de îngerii Lui?
Sfântul Simeon al Tesalonicului spune: „Slujitorul care nu face Sfânta Liturghie, împotriva mântuirii sale lucrează şi îl supără pe Dumnezeu”. Iar Sfântul Neofit al Constantinopolului, prin canonul 80, canoniseşte pe slujitorul care nu săvârşeşte Sfânta Liturghie fără motiv întemeiat, cum ar fi cazul de boală gravă. Dar sunt încă multe canoane şi învăţături ale Sfinţilor Părinţi care arată cât de importantă şi necesară este săvârşirea Sfintei Liturghii.
De aceea reiterez, reieşind din canoanele bisericeşti şi învăţătura Sfinţilor Părinţi, care ne vorbesc despre necesitatea Sfintei Liturghii, îndemnăm să se săvârșească conştiincios şi regulat Sfânta Liturghie.
Cu grijă arhierească şi dragoste părintească,
† PETRU,
Episcop de Ungheni şi Nisporeni
