Sinaxarul Creștin Ortodox, indică în ziua de 16/29 ianuarie, printre sfinții pomeniți și cinstirea lanțurilor Sfântului Apostol Petru. Această zi în popor mai este numită Sâmpetru de iarnă.
Pomenirea sau mai bine spus, cinstirea respectivă se face în amintirea lanțurilor cu care Sfântul Apostol Petru a fost legat de nelegiuitul Irod atunci când a fost întemnițat. Și așa cum relatează Sfântul Apostol Luca în Faptele Apostolilor, la venirea îngerului în temniţă, prin minune dumnezeiască aceste lanțuri au căzut de pe Sf. Ap. Petru și el a fost eliberat, de asemenea în chip minunat.
Relatările istorice ulterioare ne relatează că aceste lanțuri au fost păstrate atât pentru pomenirea Apostolului, cât şi pentru puterea lor tămăduitoare, căci mulţi bolnavi atingându-se de ele au aflat tămăduire. Căci nişte credincioşi în taină luând lanţurile acelea, le-au păstrat la ei, avându-le înaintea ochilor, ca pe însuşi Sfântul Apostol Petru; care nezăbovind după acea ieşire din temniţă, s-a dus în alte ţări, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, şi nu s-a arătat în Ierusalim.
Deci, lanţurile acelea au luat putere tămăduitoare de la trupul apostolului. Şi precum erau maramele şi basmalele lui Pavel, aşa şi lanţurile lui Petru, care au ros trupul lui, tămăduiau neputinţele şi goneau duhurile cele viclene. Drept aceea, se cinsteau cu cucernicie de cei credincioşi acele cinstite lanţuri, cărora li se închinau şi cu dinadinsul le păstrau, din neam, ca moştenire; pentru că părinţii le lăsau copiilor lor, iar copiii venind în locul tatălui, le încredinţau moştenitorilor lor. Şi astfel unul după altul primindu-le şi unul altuia spunând de cine s-au atins lanţurile acelea şi de care trup s-au sfinţit.
Mai apoi, Sfântul Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului, a dăruit aceste lanţuri împărătesei Eudochia. Împărăteasa l-a dus în vechea biserică Sfânta Sofia din Constantinopol, în locul căreia, împăratul Justinian (527-565) a zidit în anul 537 măreaţa și impunătoarea biserică Sfânta Sofia.
O parte din acest lanţ a fost dăruit de împărăteasa Evdochia fiicei sale Eudoxia, soţia împăratului Valentinian al III-lea.
Aceasta l-a aşezat în Biserica „Sfântul Petru” din Roma. Acolo se mai află şi un alt lanţ cu care Sfântul Apostol Petru fusese legat în timpul prigonirii lui Nero (54-68). Sărbătorirea închinării lanţului Sfântului Petru este foarte veche. S-a constat a fi chiar de la începutul secolului al II-lea.
Cu această ocazie, de cinstire a Lanțurilor Sf. Ap. Petru, dorim să menționăm că în anul 2017, Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, aflat într-un pelerinaj de suflet în Țara Sfântă, împreună cu un grupă de pelerini a vizitat, în Ierusalim, temnița unde Sfântul Apostol Petru a fost închis și de unde a fost eliberat, după cum am menționat mai sus.
Aici Preasfinția Sa, s-a închinat ocrotitorului său împreună cu pelerinii cerând ocrotirea și călăuzirea Sfântului pentru toți credincioșii Eparhiei, sărutând evlavios, dimpreună cu grupul de pelerin, un fragment din lanțul cu care a fost legat și care astăzi este cinstit.
De aceea vom atașa la sfârșitul articolului o galerie de poze, făcută într-un mod excepțional de fotograful Episcopiei de Ungheni și Nisporeni, arhidiaconul VENIAMIN (Seculțanu), la acel pelerinaj memorabil.
Totodată, pentru o mai bună și directă informare în privința cinstirii lanțurilor Sf. Ap. Petru, vom plasa în continuare capitolul 12 din Faptele Apostolilor, versetele 1-17, care relatează despre evenimentul întemnițării și eliberării miraculoase a Sf. Ap. Petru.
1 Şi în vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca să-i piardă.
2 Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.†
3 Şi văzând că este pe placul iudeilor, a mai luat şi pe Petru, (şi erau zilele Azimelor)
4 Pe care şi prinzându-l l-a băgat în temniţă, dându-l la patru străji de câte patru ostaşi, ca să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paşti.
5 Deci Petru era păzit în temniţă şi se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică.
6 Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa.
7 Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini.
8 Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele. Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: Pune haina pe tine şi vino după mine.†
9 Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie.
10 Şi trecând de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, şi poarta s-a deschis singură. Şi ieşind, au trecut o uliţă şi îndată îngerul s-a depărtat de la el.
11 Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul iudeilor.
12 Şi chibzuind, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau.
13 Şi bătând Petru la uşa de la poartă, o slujnică cu numele Rodi, s-a dus să asculte.
14 Şi recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis uşa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porţii.
15 Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit. Dar ea stăruia că este aşa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui.
16 Dar Petru bătea mereu în poartă. Şi deschizându-i, l-au văzut şi au rămas uimiţi.
17 Şi făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniţă. Şi a zis: Vestiţi acestea lui Iacov şi fraţilor. Şi ieşind, s-a dus în alt loc.†
