Iubiţi întru Hristos, fraţi şi surori,
În duminica precedentă a fost citit pasajul evanghelic care relatează despre acel dialog dintre Hristos şi un oarecare tânăr bogat. Acest pasaj evanghelic cuprinde mai multe învăţături folositoare mântuirii sufletului. Noi însă ne vom opri doar asupra unei învăţături, legata de împărăţia cerurilor, învăţătură pe care o desprindem din întrebarea tânărului: „Ce să fac ca să moştenesc Împărăţia Cerurilor?” (Mat. 19, 16).
Omul cu adevărat creştin a fost preocupat permanent de viaţa sa după moarte. De fapt, una din caracteristicile omului credincios trebuie să fie preocuparea de viaţa viitoare. Însă cu părere de rău, se observă că prea puţini mai au astăzi această preocupare şi nelinişte pe care o avea tânărul din evanghelia amintită. Prea puţini se îngrijesc ce va fi cu ei după trecerea din viaţa aceasta. Majoritatea se îngrijesc doar de traiul acesta pământesc. Mulţi creştini, chiar dacă şi vin la biserică, chiar dacă se roagă şi acasă, chiar dacă fac o jertfă, o milostenie, chiar dacă postesc, toate acestea le fac cu gândul, dorinţa şi nădejdea că vor avea un beneficiu material, o viaţă tihnită şi plină de bucurie şi satisfacţie pământească.
Prea puţini se angajează să împlinească poruncile evanghelice şi să facă fapte mântuitoare doar de dragul şi dorul Împărăţiei Cerurilor. Iar această neglijenţă a noastră, de a dobândi Împărăţia Cerurilor este, aşa cum spune Cuviosul Paisie Aghioritul: „Una din cele mai eficiente şi viclene curse deavoleşti, prin care creştinul îşi pierde mântuirea”. Deoarece, dacă creştinul nu se mai gândeşte la rai, viaţă veşnică, Împărăţie Cerească, respectiv nu mai face nici fapte bune şi nu se mai îngrijeşte de mântuirea sufletului.
Din învăţătura bisericii cunoaştem că numai împlinind sfaturile și poruncile evanghelice vom primi ca răsplată Împărăția Cerească. De aceea și Hristos ne spune, ca o avertizare, făcându-ne să înțelegem că: „Nu tot cel ce spune Doamne Doamne va intra în Împărăția Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Mat. 7, 21). Dar care este voia lui Dumnezeu? Sfinţii Părinţi ne spun că cei care împlinesc poruncile lui Dumnezeu şi se feresc de păcate, gândindu-se la mântuirea sufletului, aceea şi împlinesc voia Lui. Dar oare noi aşa facem, ca să avem nădejde că vom moşteni Împărăţia Cerurilor? Oare ne mai îngrijim de suflet? Oare mai ştim că sufletul nostru e cea mai mare comoară pe care trebuie s-o păzim?
Prin acest articol nu ne dorim să facem un studiu academic despre rai, Împărăția Cerurilor și viață veșnică, ci dorim să arătăm prin mărturii scripturistice, cine va intra în Împărăția Cerească, pentru a nu fi duși cumva în eroare de părerea noastră și-a altora, cu privire la subiectul despre care discutăm. Deoarece se poate întâmpla, sub influiența duhului viclean și dintr-o supra apreciere a eu-lui nostru, să credem că Dumnezeu ne poate lua în Împărăția Cerurilor, doar pentru niște acțiuni bune.
Am auzit că tânărul despre care aminteam mai sus îi spuse Mântuitorului Hristos că „din copilărie a împlinit toate poruncile”, iar spre uimirea sa, Iisus îi zice că acestea nu îl vor ajuta să dobândească Împărăţia Cerurilor. De aici înţelegem că nu oricine şi nu oricum se dobândeşte raiul. Sau cum spunea în stilul său simplu, dar profund, părintele Ilie Cleopa: dacă pentru o pâine şi o haină tot trebuie să faci ceva, dacă pentru a avea o casă trebuie mult să te osteneşti, dar pentru a avea un locaş pe veşnicie în rai, oare credeţi că puţin trebuie să ne ostenim?
Vorbind de dobândirea Împărăţiei Cerurilor, cu siguranță că mulți se gândesc și la întâmplarea cu tălharul de pe cruce, pe care Hristos la luat în rai doar pentru o mărturisire ce-o făcuse în agonia morții. Dar în această privință ne răspunde limpede fericitul Augustin, spunând: „Domnul la luat pe tălhar în rai în ultima clipă, ca nimeni să nu deznădăjduiască în posibilitatea de a se mântui și a intra în rai. Dar nu ia luat pe toți tălharii din acea vreme, ci doar pe unul, ca să nu nădăjduim prea mult în mila lui Dumnezeu și să înţelegem că trebuie să ne ostenim pentru a dobândi raiul”.
Iubiți credincioși,
Cuviosul Ioan Scărarul spunea: „Faptele bune făcute cu credință, sunt trepte ce ne urcă spre Împărăția Cerurilor”. De aceea și spunea un mare duhovnic contemporan: „Dacă pentru a te odihni într-o mică vacanță este nevoie să te îngrijești de a strânge niște bani și provizii, cu atât mai mult pentru odihna cea veșnică din Împărăția Cerurilor se cuvine să ne ostenim a face ceva”. Or, faptele de care ne vorbește evanghelia și spre care ne îndeamnă a le împlini, nu sunt altceva decât, așa cum spune Cuviosul Efrem Sirul: „Bagaje și provizii pentru viața cea veșnică”.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne sfătuiește astfel: „Ca să dobândim raiul, nu trebuie să facem doar fapte bune, ci trebuie deopotrivă să ne luptăm spre a birui păcatul”. Fără a judeca, o spunem doar ca o constatare dureroasă că, sunt foarte mulți și dintre creștini, făcând multe fapte bune, acte de caritate, mari milostenii și ctitorii de locașuri sfinte, dar nu renunță la viața lor pătimașă și plină de răutăți. De aceea Sfântul Apostol Pavel ne previne spunându-ne: „Nu știți oare că nedrepții, desfrânații, închinătorii la idoli, adulterii, malahienii, sodomiții, furii, lacomii, bețivii, batjocoritorii, răpitorii, nu vor moșteni Împărăția Cerurilor” (I Cor. 6, 9-10). Iar Hristos ne previne: „Nimic necurat nu va intra în Împărăţia Cerurilor”.
Dar totuşi, ca să nu deznădăjduim, chiar dacă unii sunt biruiți de aceste patimi, mai este o cale pe care putem ajunge sigur în Împărăția Cerurilor. Această cale se numește pocăința, prin care ni se șterge orice păcat și avem posibilitate, la fel ca și drepții, prin mila și dragostea nemărginită a Cererscului Tată să moștenim Raiul.
Sfinţii Părinţi ne spun că: „Împlinind poruncile evanghelice cu credință, ascultând de glasul Domnului cu dragoste și lucrând faptele cele bune cu nădejdea mântuirii veșnice, Dumnezeu ne scrie numele nostru în Cartea Vieții”. Iar în ziua înfricoșătoarei judecăți, dacă numele nostru va fi găsit scris în Cartea Vieții, vom moşteni Împărăția Cerurilor. Iar de nu va fi așa, Sfântul Ioan Teologul ne atenționează, zicându-ne: „cine nu a fost găsit scris în cartea vieții veșnice, va fi aruncat în iezerul cel de foc” (Apoc. 20, 15), adică va fi aruncat în muncile iadului, pierzând pentru vecie moștenirea raiului.
Dragii mei,
Întrucât „viaţa aceasta este umbră şi vis” şi este o călătorie grabnică spre viaţa veşnică, să ne străduim cu toată cucernicia şi dragostea creştinească să ascultăm de glasul evangheliei, să împlinim sfaturile mântuitoare şi să lucrăm faptele credinţei. Să nu rătăcim de la calea adevărului, să nu ne pierdem sufletul prin diferite distracţii şi plăceri trupeşti. Să alergăm la sfintele slujbe şi biserici, căci sfintele slujbe şi bisericile preînchipuiesc Împărăţia Cerurilor. Să împlinim sfaturile care ni le dă slujitorul bisericii. Că numai aşa avem nădejde în mila lui Dumnezeu că în Ziua Înfricoşătoarei Judecăţi vom avea bucuria să auzim cuvintele Mântuitorului: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Mat. 25, 34).
Preasfinţitul PETRU
Episcop de Ungheni şi Nisporeni
