Dacă cineva socotește că e bine credincios, dar nu își ține limba în frâu, ci îşi amăgește inima, binecredincioșia acestuia este zadarnică. (Iacob 1, 26). Cu nimic nu păcătuieşte omul cum păcătuieşte cu limba, atunci când nu și-o cârmuieşte cum trebuie. Limba blestemă oameni care sunt după chipul lui Dumnezeu; limba defaimă pe părinţi, limba învață la ucidere; limba sfătuieşte şi uneltește preacurvie, necurăție, furturi, răpiri şi toată nedreptatea; limba minte, amăgeşte, înşală; limba vorbeşte în deşert, grăiește nebunii, huleşte, spune vorbe spurcate; limba scoate basma curată la judecată pe cei vinovaţi, iar pe cei drepţi îi învinovăţeşte; limba vinde, în negustorie, un lucru prost pe un lucru bun; limba defaimă pe monarhi, care nu sunt supuși nici unei judecăţi pământeşti; limba sfâşie și pe sfinți, care nu vatămă pe nimeni cu nerăutatea lor; limba varsă hule asupra marelui, sfântului şi înfricoşatului nume al lui Dumnezeu; într-un cuvânt, limba nu cruță nimic, ci asupra a toate varsă otrava ce se ascunde în inima omenească.
Limba săvârşeşte în lume nenumărate rele: 1) Limba cleveteşte pe un monarh înaintea celuilalt: de aici iau naștere vrajbe, certuri, războaie, vărsări de sânge. 2) Limba răspândeşte eresurile, schismele, smintelile și astfel face multă vătămare Sfintei Biserici, pagubă oamenilor, iar ocârmuitorilor bisericești, nelinişti şi greutăţi. 3) Limba umple de cleve- tiri urechile împăraților, ale prinților și ale altor puternici ai pământului, lucru care aduce pieirea multor nevinovați. 4) Limba îngreunează locurile de judecată cu bârfe viclene și neruşinate, ceea ce pricinuiește celor de faţă, precum și slujbaşilor, nelinişti şi supărări fără folos. 5) Limba, defăimând pe stăpânitori, stârneşte bănuieli asupra lor; ca atare, ei sunt disprețuiți de supuşi, care nu-i mai ascultă, devenind obraznici şi samavolnici. 6) Limba aduce pe cei neputincioși și puţini la suflet într-o stare de întristare și deznădăjduire nesuferită. 7) Limba pricinuieşte gâlcevi şi certuri între vecini, între soț și soție, între frați, surori, slugi şi între alți oameni printre care ar trebui să domneas-că buna înțelegere. Pe scurt, limba a pricinuit, ori a înmulţit toate necazurile care sunt pe pământ.
Mic mădular, dar mare rău, „un rău fără astâmpăr, plin de otravă aducătoare de moarte!” (Iacob 3). Fericit și înţelept e cel ce-şi înfrânează limba! Fericit cel care „face cuvintelor sale jug și cumpănă și gurii sale uşă și încuietoare! Căci cel ce-şi înfrânează limba trăiește în pace și cel ce urăște vorba, mai puțin rău va avea” (Isus Sirah 28, 29; 19, 6), grăiește Sirah.
Drept a scris Solomon: „Cine îşi păzește gura, îşi păzește sufletul său” (Pilde 13, 3); şi iarăși: „Cel ce-şi păzeşte gura şi limba lui, îşi păzește sufletul de întristare” (Pilde 21, 23). Ticălos și nebun cel care nu-și păzește limba, care nu știe când să tacă și când să vorbească fiindcă „în puterea limbii este viaţa şi moartea” (Pilde 18, 21); și „mai bună este căderea pe pământ decât căderea din pricina limbii (Isus Sirah 20, 19).
Mulţi au pierit de ascuțișul sabiei, dar mai mulţi de uneltirile limbii. Fericit cel care a scăpat de ea și care n-a trecut în mânia ei, care n-a tras jugul ei și cu legături-le ei nu s-a legat! Că jugul ei jug de fier este şi legăturile ei sunt legături de aramă; moarte rea este moartea ei și mai de folos este șeolul decât ea” (Isus Sirah 28, 19-23).
De vreme ce limba care nu e cârmuită de dreapta-socotinţă se face pricină atâtor păcate și nenorociri, se cuvine s-o înfrânăm; căci „fără astâmpăr este acest rău, după spusa apostolului, şi chiar dacă are două îngrădiri (adică dinții și buzele), totuşi le străbate.
Drept aceea, se cade să ne rugăm smeriți, dimpreună cu Psalmistul, Atotputernicului Dumnezeu: „Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele” (Psalmii 140, 3), ca El, precum a îndreptat inima, să îndrepteze și limba, unealta inimii, și s-o învețe a grăi la bună vreme ceea ce se cuvine, iar cele ce nu se cuvin grăite, nici măcar în inimă să nu fie gândite.
Sf. Tihon de Zadosk
Despre adevăratul creștinism
