Zice Hristos să „nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?” (Matei 6, 31). Te încredințezi lui Dumnezeu sau Maicii Domnului că ea e cea mai bună mijlocitoare, prin ea vin toate darurile. Și n-ai nevoie de nimic pentru că toate cele de trebuință ți le dă Domnul. Cele pe care nu le ai – și zici tu că-ți lipsesc – însemnează că nu-ți sunt de trebuință.
Am ascultat cândva o predică a unui grec, care povestea cum au reușit câțiva elini să țină piept, ba chiar să și învingă mai multe trupe de fasciști italieni. Era vorba de Georgios Kastritis, care a văzut-o pe Maica Domnului însoțită de o ceată de sfinți și spunând că merge în linia întâi a frontului ca să-i apere pe ortodocși! Iată cine a câștigat lupta, de fapt! De aceea, zicea părintele acela că de multe ori se întâmplă ca noi s-o cinstim pe Preacurata mai mult decât pe Hristos, dar El nu Se supără. Pentru că la Dumnezeu nu e ca între oameni: El Se bucură, de fapt, că-I cinstim mama, pe Împărăteasa cerului și a pământului! Și cine e mai puternic în cer și pe pământ decât Maica Domnului? Iar dacă te ții de poalele Maicii Domnului, ce rău poate să se atingă de tine? Te lași în grija ei și n-are ce să te doară. Au nu știe ea ce te doare pe tine?
Monah Pimen Vlad,
în Lumea monahilor
