Cel ce miluiește pe sărac, spune Scriptura, împrumută pe Dumnezeu. Vezi ce împrumut neobișnuit și nemaiauzit! Unul primește împrumutul și altul este obligat să-l dea înapoi! Dar nu numai atât, ci și aceea că acest împrumut nu aduce cu el nici nerecunoștința, nici vreo altă pagubă. Dumnezeu, apoi, nu făgăduiește să dea, ca aici pe pământ, un procent de unu la sută, ci de o sută de ori mai mult decât împrumutul. Și nu se mărginește la atâta, ci dă atâta de mult în viața de acum, iar în veacul ce va să fie dă viață veșnică. Aici pe pământ, dacă ne-ar făgădui cineva că ne dă numai de două ori cât l-am împrumuta, i-am da cu dragă inimă toată averea noastră, deși de multe ori nerecunoștința e mare și multe sunt poftele lacomilor.
Mai mult chiar, aici pe pământ mulți oameni de foarte bună credință nu întorc împrumutul, fie din nerecunoștință, fie că sunt împiedicați de multe ori de sărăcie. Dar cu împrumutul pe care-l facem Stăpânului tuturor nu se petrece lucrul acesta; împrumutul rămâne întreg și Dumnezeu ne făgăduiește să ne dea aici înapoi de o sută de ori mai mult decât am dat, iar în veacul ce va să fie ne pregătește viață veșnică. Ce cuvânt de apărare mai putem, oare, avea dacă nu ne silim, dacă nu ne grăbim să primim însutit în locul celor puține, cele viitoare în locul celor de acum, cele veșnice în locul celor vremelnice, ci încuiem cu plăcere banii cu uși și cu zăvoare și nu vrem să dăm acum celor săraci banii, care stau încuiați fără rost și în zadar, ca să ne bucurăm în veacul viitor de ajutorul pe care aceștia ni-l pot da? „Faceți-vă prieteni cu bogăția cea nedreaptă, ca, atunci când veți sărăci, să vă primească în corturile lor cele veșnice”.
Știu că multora nu numai că nu le plac cuvintele mele; dimpotrivă, când le aud le socotesc basme și povești și nu iau aminte la cele ce spun. Dar eu sufăr și mă doare inima și pentru aceea că nici viața cea de toate zilele, nici făgăduința asta mare a lui Dumnezeu, nici frica de cele viitoare, nici predicile mele din fiecare zi n-au putut mișca inima unora ca aceștia. Totuși nici așa n-am să încetez a predica până ce, prin continua predicare am să pot birui, până ce am să-i fac să se trezească pe aceia și să-i ridic din somnul lor adânc și din beția, pe care a adus-o peste ei pofta de bani, întunecându-le mintea. Știu, știu că pe lângă harul lui Dumnezeu și predicile mele continui și râvna dată de post vor putea, în sfârșit, să-i scape de boala aceasta cumplită și să-i facă deplin sănătoși, ca să scape și ei de pedeapsa gătită unora ca aceștia și să scap și eu de tristețe și să înalț pentru toate slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfântul Ioan Gură de Aur,
Omilii la Facere
Sursa: Urcuș spre înviere
