Oare cum putem neglija slujbele din biserica lui Dumnezeu, unde nevăzut este prezent Însuși Iisus Hristos? La urma urmei, El a venit în această lume pentru a reînnoi și reînvia la o viață nouă natura umană care este coruptă de păcat și a încredințat Bisericii Sale să răspândească bunătatea, milostivirea, adevărul și înțelepciunea Sa. „Duhul Sfânt, care a intrat în lume și acționează în Biserică prin preoți, slujbe, predici, rânduieli, realizează această reînnoire neîncetat. Această forță de reînnoire o găsești doar în Biserică, în afara Bisericii nu este și nu poate fi ” (Sfântul și dreptul Ioan de Kronstadt).
La fel și Sfântul Ciprian de Cartagina afirmă că nu există viață în afara Bisericii și, prin urmare, nu există mântuire. Iar dacă sufletul nostru nemuritor ne este drag, iar bunăstarea vieții pământești nu ne este plăcută, atunci trebuie să devenim imediat un membru al Sfintei Biserici a lui Hristos.
Domnul nostru Iisus Hristos a construit Biserica pe pământ, astfel încât ea să-i conducă pe toți oamenii spre mântuire și viață veșnică. Și dacă devii membru al comunității creștine, atunci ești obligat să asculți Sfânta Biserică cu dragoste și să îndeplinești îndrumările și instrucțiunile ei. Dacă Îl iubești pe Hristos nu prin cuvinte, ci prin fapte, atunci nu poți să nu iubești Biserica Sa, pe care El Însuși a zidit-o (Matei 16, 18).
În vremurile străvechi, a crede în Hristos, sau să devii un creștin – însemna să te alături la Biserică, lucru confirmat de cartea Faptele Apostolilor: „Și Domnul adăuga zilnic pe cei care erau mântuiți în Biserică” (Fapte 2, 47). Prin urmare, cel care se îndepărtează de Biserică, acela se depărtează și de Hristos; dar pentru a fi mai aproape de El, du-te în casa Lui – la biserica Domnului. Acolo îl veți auzi pe Însuși Hristos, care veghează pe toată lumea, vorbește prin Sfânta Evanghelie astfel de cuvinte: „dacă cineva nu ascultă biserica, atunci să fie pentru voi ca un păgân și ca un vameș” (Matei 18, 17). Cu alte cuvinte, o astfel de persoană va fi lipsită de harul Său mântuitor, prin urmare – și de moștenirea vieții veșnice.
Astfel, poate apărea întrebarea: ce este harul? Iar Sfântul și dreptul Ioan de Kronstadt răspunde la această întrebare: „Acesta este un dar de la Dumnezeu, dat omului de dragul credinței în Hristos, iar pentru mântuirea unui om creștin, harul este puterea mijlocirii, a îndurării, a luminării, a mântuirii, a dispunerii pentru toată virtutea”.
Acest mare dar al harului lui Dumnezeu poate fi primit de oricine este conștient de păcatele sale printr-o credință sinceră în Dumnezeu, prin îndeplinirea a trei sfinte taine: Botezul, Pocăința și Împărtășania cu Sfântul Trup și Sânge a lui Hristos. Și toate acestea sunt date în Biserica lui Hristos de către preoții Săi, care au primit Taina Preoției prin hirotonie, venind succesiv de la sfinții apostoli și continuând până în zilele noastre.
Dușmanul mântuirii noastre, diavolul, știind cum ne putem mântui fiind aproape de Biserică, încearcă cu toată puterea și viclenia lui să rupă această legătură. El are un singur scop – să înstrăineze omul de Dumnezeu și să-l distrugă astfel. El are multe mijloace diferite pentru aceasta, el – diavolul, conduce o persoană în păcat prin pasiuni trupești, prin minciuni și prin ispite lumești.
Prin urmare, trebuie să ne ținem cu tărie de Biserica Ortodoxă, ca ancoră a mântuirii. Atunci nu ne vom teme de trucurile diavolului, deoarece, aflându-ne în preajma Bisericii, vom simți întotdeauna cu adevărat o legătură vie cu Dumnezeu, protecția și ajutorul Lui.
Dându-și seama cât de importantă este Biserica în viața noastră, cât de benefică este influența ei, mulți credincioși, în special cei nou-botezați, vin la biserica lui Dumnezeu, dar nu se simt destul de încrezători, și confortabil, căci de multe ori apar anumite neclarități: unde să stai să te rogi, pentru a nu interacționa cu ceilalți; înaintea cărei icoane trebuie să aprinzi o lumânare; cum să comanzi o panihidă, un moleben; câți bani să dai jertfă pentru biserică și așa mai departe…
Într-adevăr, toate luate împreună, într-o oarecare măsură îi înspăimântă pe oamenii care sunt creștini, dar din diverse motive n-au putut fi aproape de biserică. De aceea, neavând cunoștințele minime despre viața bisericească, le vine greu să accepte că în viața unui creștin adevărat sunt incluse și anumite regulile de comportament în biserică, acasă și în societate. Or, reguli de comportament, care să te reprezinte adecvat, sunt nu doar în viața unui creștin, dar și a unui elev, a unui muncitor, a unui medic, polițist etc, etc.. Căci dacă nu ar exista reguli care împlinindu-le să te definească a fi un creștin, nu ar mai fi creștinism care să te mântuiască și să te apropie de Dumnezeu. De aceea, regulile și datoriile ce avem a le îndeplini ca și creștini, nu sunt altceva decât, metaforic vorbind, balustrade ale punții pe care mergem spre Împărăția lui Dumnezeu.
