Mântuitorul a plecat cerurile ca să ne ridice pe noi către cele de sus. A venit în lume ca să ne adu­că pace. Dar iată că lumea de azi nu preţueşte nici sfânta Lui pogorâre şi nici pacea care au vestit-o Îngerii la Vitleem.

Mândria lui Irod de atunci, căuta să piar­dă pe Cel născut în Peşteră, iar ştiinţa deşartă a lumii de azi caută să piardă sfânta credinţă din inima creştinilor. Domnul pătimeşte şi astăzi prigoană din partea lumii de­şar­te, ca şi în vremea lui Irod. Să știți că irozii şi fariseii nu s-au terminat, ba încă sunt mai ,,harnici” astăzi în a omorî tot ce e sfânt.

Toate născocirile împreună cu desmăţul şi cu necredinţa împlinesc lucrul lui Irod.Traiul răsfăţat fugăreşte credinţa din inima omului şi răceşte dragostea cea curată. Înţelepciunea omenească de azi caută să zboare mai sus decât Dumnezeu ca şi oarecând Lucifer. Pentru asta se mânie Dum­nezeu şi depărtează blagoslovenia de pe pământ, de aceea avem atâtea nenorociri și necazuri de care nu mai scăpăm.

Azi lumea este cuprinsă de frică şi deznădejde. Născocirile pe care le fac unii din așa zișii oameni de știință, sunt uneltele morţii. Şi-a pregătit mintea omului scule care ucid şi trupul, şi sufletul. Mintea singură îşi fabrică pierzarea. O mică scânteie poate să aprindă focul cel mare. Dar milostivul Dumnezeu mai ţine pe loc calul cel de foc, pentru ca să ne pocăim noi nevrednicii. Pocăinţă aşteaptă Domnul de la creştini, căci preţul lor este mai scump decât cerurile. Preţul creştinilor este însăş sângele cel scump al Domnului. Pentru asta mai ţine Dum­nezeu lumea.

Semnele mâniei lui Dum­nezeu le putem cunoaşte prea bine şi cine ştie câte valuri a­ma­re vor veni peste lume până când va pricepe înşelăciunea şi va căuta izvorul cel sfânt al păcii. Până atunci lumea în­cear­că să meargă în lună şi în stele şi doarme somnul nesim­ţirii.

Pe noi cari avem credinţă curată, ne-a ales Domnul din lume, măcar că trăim în lume. Deci pentru sufletele noastre însetează şi astăzi Domnul căci noi suntem un trup şi un duh şi capul nostru este însuşi Hristos (cum zice Sf. Apostol Pavel).

Sfântul Apostol şi Evan­ghe­list Ioan scrie în cartea sa, zicând: „Nu iubiţi lumea nici cele din lume”, iar Sf. Apostol Iacob scrie: „Dragostea lumii acesteia, duşmănie este cu Dumnezeu“. Apoi Sf. Apostol Pavel scrie: „Toţi cei ce vor dori să ducă viaţă cucernică întru Hristos Iisus, vor fi prigoniţi”!

Deci noi să nu aşteptăm de la lu­mea asta decât necaz şi prigoană precum însuşi Domnul a suferit de la sfânta Sa Naştere şi până la mormânt, căci El toată viaţa a fost prigonit. Să iubim şi noi necazurile şi prigoanele căci din ele a băut Domnul Slavei. Să gustăm din oţetul şi din fierea Lui, ca să ne îndulcim din Slava lui cea sfântă.

Sfîntul Ioan Iacov Hozevitul

   Sursa:  Cuvântul  Ortodox

24 august 2017 - Biroul de Presă al Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni